|
Acasa » ENCICLOPEDIE » PLATICA PESTE, PESCUIT REFERAT
PLATICA PESTE, PESCUIT REFERAT
Referat Platica peste, pescuit Platica, poze, imagini
Platica sau cum i se mai spune Platica cea lata, îsi trage numele de la corpul înalt si turtit — plat — care se gheboseaza îndaratul capului mic. Buzele se pot întinde înainte, prelungindu-se ca un fel de tubulet scurt. Solzii nu prea mari, lasa o carare neacoperita pe mijlocul partii dinainte a spatelui. Aripioarele ,ne ajuta sa cunoastem platica usor. Cea anala este lunga si scobita, deosebindu-se de dorsala scurta si ascutita spre capat. Dintre cele doua parti ale cozii, cea de jos este mai lunga, iesita în afara.
Platica peste, poze, imagini, platica lata
Limita minima admisa este 20 cm. Lungimea des întlnita este între 25—35 cm, cu o greutate pana la 1 kg. Platici mari care cantaresc si pana la 5—6 kg se întalnesc tot mai rar.
La cele tinere, culoarea este mai deschisa, dar tot un verzui mai întunecat pe spate. Laturile argintii, burta alba si toate aripioarele cenusii-albastrii întregesc descrierea.
Platica se gaseste la un loc cu alti pesti asemanatori, COSACUL, dar îndeosebi cu BATCA. Primul are aceeasi dimensiune legala. Batca ramane mai mica, deci limita sa e stabilita doar la 15 cm. Iata de ce trebuie s-o recunoastem, desi este cam greu. O deosebesc pectoralele si anala, mai scurte decat la platica. Dar daca nu avem cu ce sa o comparam ? Pentru noi cel mai usor semn ramane culoarea rosietica la începutul aripioarelor de pe burta.
BIOLOGIE. Cu un asemenea trup mare, dar lat, platica se poate strecura chiar prin desisul stufului. Iubeste apele linistite si adanci, statatoare sau raurile mari cu un curs lin. Sta mai la adanc în preajma fundurilor maloase pe care le rascoleste. Platicile de marimi apropiate îsi cauta hrana împreuna. Inoata în carduri linistite dar banuitoare. Pesti foarte atenti, se sperie usor la orice zgomot. Mai rar umbla prin vegetatie. Platicii îi plac locurile libere. O întalnim deci la marginea buruienilor din apa, îndeosebi acolo unde fundul se adanceste dintr-o data. Hrana este compusa din mici racusori, melci, resturi vegetale, larve etc. Ii plac si mici viermisori rosii de namol, pe care îi suge cu ajutorul tubului-trompa amintit. Viata batcei este foarte asemanatoare, prinzandu-se la fel.
PESCUITUL se face în locurile amintite, unde ierburile nu ne mai dau de furca,la adancimi destul de mari. Sezonul cel mai bun ramane vara, înainte de a începe arsita, deci dis-de-dimineata. Cate o ploaie calduta, care rapaie pe oglinda apei, face platicile mai dornice de hrana, le ridica mai spre suprafata. Pescuitul începe primavara si sfarseste cu raceala toamnei, cand muscaturile se ivesc si la amiaza, în apa însorita, mai calduta.
Momelile de vara se cauta printre vegetale: boabe de grau, mazare, cocolosi de paine, mamaliga sau pasta. In celelalte anotimpuri, platica pare sa aleaga în special ramele, viermusii, dar îndeosebi viermisorii sangerii de namol. Fiind un peste cu "gusturi", trebuie sa i le aflam, pregatindu-ne s-o asteptam cu mai multe momeli. Daca am nimerit un loc bun, îl putem nadi din vreme. Altminteri, în timp ce pescuim, nadirea cere multa pricepere. Facuta gresit, sperie pestele. Undind la platici, cel mai greu lucru ramane sa le învingem viclenia. Carligul se arunca cat mai departe, fara zgomot sau miscari care pot fi bagate în seama.
Echipamentul se alege cu grija, mai fin. E de preferat un fir subtire, în jur de 0,20 mm. Pe struna însiram alice cat de marunte, departate; îngreunand-o astfel trezeste mai putina banuiala. Poarta numele de struna plutitoare sau plumbuita. Marimea carligelor se potriveste cu momeala, folosind numere între 7—14. Viermisorii rosii de namol pretind carlige mai mici, foarte ascutite, cu spinul pilit în parte. Ii întepam sub cap, strapungand usor prin piele, însirand 3—4 bucati laolalta. Orice momeala am folosi, varful ascutit al otelului trebuie neaparat acoperit. Altfel înseamna sa asteptam zadarnic. Carligul este observat sau scuipat îndata, de aceea momeala trebuie controlata din cand în cand. Plumbul-sonda va stabili si de asta data adancimea apei. Incercam atat imediat deasupra fundului, cat si mai deasupra, pana ce aflam locul plutei si al momelii. Siretenia platicii se învinge mai lesne cu un plumbaj cat de usor. Pescuim doar în ape statatoare sau foarte line. Ne alegem deci o pluta mica, greu de vazut, bine echilibrata, cat mai sensibila, cu antena. Undind astfel încat sa nu fim vazuti, putem avea de pe acum sperante.
Muscatura platicii ne ajuta de regula s-o recunoastem din timp. Intai cateva tresariri. Apoi pestele apuca momeala si se ridica cu ea în gura, urcand în apa. Astfel usureaza greutatea, culcand pluta pe lat, semn ca putem întepa usor din pumn. Buzele subtiri ale platicii se rup usor daca le fortam. Ne vom arata si în continuare mai grijulii. Cat dureaza lupta, pestele se împotriveste, punandu-se si el pe lat, tragand greu, zvarcolindu-se adeseori în zig-zag. Cateodata îl însotesc cativa tovarasi, nedumeriti de cele întamplate. Prelungim lupta pana ce oboseala rastoarna platica aproape de suprafata. Dar luata vremea sa ne gandim ca ne asteapta si altele. Sa nu le speriem nici chiar cu minciocul. Daca am dat de un card, trebuie sa-l pastram la îndemana. Nu strica sa-i aruncam putina nada, care se împrastie fara plescaiala si tine pestii pe loc. Atunci muscalurile vor deveni mai dese, plâticile mai mari, daca bucuria noastra va fi tacuta: deci, fara galagie.
|
|
