|
Acasa » ENCICLOPEDIE » PRACTICI MAGICE, RITUALURI, DESCANTECE
PRACTICI MAGICE, RITUALURI, DESCANTECE
Practici magice, ritualuri precrestine.
"Retete" pentru vindecarea sau preîntampinarea bolilor copiilor "nici sa nu se sperie", "sa fie vioi, sprinten, voinic, destept, istet", "sa se caleasa precum fierul".
Grija pentru vitalitatea si sanatatea "pruncilor", "coconilor", "fetilor", "alor mici", a constituit dintotdeauna o preocupare esentiala a familiei. Practicile magice precrestine si anterioare celor încadrabile medicinei populare si apoi stiintifice s-au pastrat si transmis coexistand cu acestea.
Iata si cateva astfel de....."RETETE",pentru vindecarea sau preantâmpinarea bolilor copilului:
Daca un copil cu un anumit nume (Ion, Maria, etc.) murea, se evitau aceste nume la unul dintre copiii nascuti ulterior. In cazurile de mortalitate infantila accentuata, botezul crestin, era dublat de un botez pagan. Cu aceasta ocazie era schimbat numele ales din onomastica crestina si impus, uneori fara consimtamantul parintilor, de catre preoti. Practica, numita si "alegerea nasului din drum", identificata pe aproape întregul teritoriu al României, a fost povestita astfel de o femeie din Tara Almajului: "Daca face muierea baieti multi si mor si face unul pe urma si-l face viu, atuncea îl înfasuie si-l ia o muiere si-l scoate afara în mijlocul drumului si-l lasa acolo si ea se pitula si-l lasa singur. Si oricine ar veni, ori om, ori muiere, ori tigan, ori laieti, ori domn, fie cine ar fi, îl ia în brate si mama-sa atunci si-l cheama înauntru si ala îl scalda si ala ramîne moasa sau mosoi".
In speranta ca viata copilului grav bolnav va fi salvata, era frecventa practica "vinderii" copilului unei femei careia i-au trait toti copiii.
Alteori, în acelasi scop, se reconstituia simbolic nasterea prin introducerea copilului pe gura camasii si scoaterea lui pe la poale.
Uneori, se simula moartea copilului bolnav prin introducerea (înmormîntarea) într-o groapa anume sapata, petrecerea pe sub pamant pîna la alta groapa apropiata si scoaterea lui, care semnifica nasterea unui alt copil, sanatos.
Pentru a speria spiritele malefice, nou-nascutul primea, conform unui ritual diferit de cel crestin, si un nume fioros, spre exemplu Ursu sau Lupu.
Exista si obiceiul schimbarii nasului de botez sau acela de a alege mai multi nasi.
Imediat dupa nastere, moasa scalda copilul cu apa mai mult rece decît calda (uneori se stropea chiar cu apa rece) pentru ca "sa nu bage de seama de raceala". Acest ritual, al primei scalde, prevedea ca apa sa fie proaspata, adusa de la fîntana, de la izvor sau luata dintr-un pîrau cu viteza mare de curgere. Scaldatul se facea în timpul zilei, de la ivirea zorilor pîna la apusul soarelui. Copaita trebuia sa fie numai din lemn de brad sau salcie. Apa trebuia turnata dintr-o oala de pamant nefolosita pîna atunci. In albie se puneau diferite obiecte — un ban de argint, busuioc, miere, pîine, zahar, un ou,lapte.
In unele sate gorjene, putin înainte de a naste, femeii careia i-au murit copii la nastere îi era "adoptat" copilul de catre o femeie careia i-au trait toti copiii. Ceremonialul cuprindea, printre altele, atingerea cu mîinile a pîntecului gravidei de catre femeia adoptatoare, care prelua astfel, simbolic, sarcina si asista la nastere, fara alt rol activ. Copilul îi spunea si acesteia mama si nu se putea casatori cu copiii ei.
Printre practicile magice menite sa contribuie la usurarea unei nasteri cu complicatii (pentru mama si copil), se recurgea la botezarea copilului cu apa rece, în pîntec, de catre moasa. Aceasta îi punea doua nume — de fata si de baiat. In acest caz, preotul nu mai boteza copilul.
In unele sate, se înfasa copilul bolnav cu camasa de cununie a parintilor pentru îndepartarea mortii.
Sarcina nu trebuia ascunsa, caci, daca femeia sau fata nu spune ca este gravida, copilul vorbeste tîrziu si greu. Sarcina nu trebuie tagaduita, altfel copilul se va naste debil.
Dorinta tuturor ca fiecare sarcina sa aduca pe lume copii vii motiveaza obiceiul — practicat la Ieud, de pilda — de a acorda un nume fatului aflat înca în pîntece, dupa un ritual de botez precrestin: "De-i cocon, Ion sa-l cheme": "De-i cocoana Ioana s-o cheme".
|
|
