|
Acasa » ENCICLOPEDIE » ROSIOARA PESTE, PESCUT, IMAGINI
ROSIOARA PESTE, PESCUT, IMAGINI
Referat, Rosioara peste, pescuit, poze, imagini
Rosioara pare, la prima vedere, la fel ca Babusca. Dar are corpul mai înalt. Gura este îndreptata, oblic, în sus (ceea ce înseamna ca se hraneste si la suprafata apei). Aripioara dorsala este asezata înapoia celor ventrale. Pe burta, pana în dreptul aripioarei anale (mai lunga si fara scobitura), se pipaie cu degetul o muchie aspra data de solzi îndoiti. Culoarea corpului e cam la fel cu cea a babustei. Aripioarele însa mai atragatoare, colorate în rosu sangeriu. In schimb, ochiul ramane mai palid, doar auriu.
Imagini Rosioara peste, poze, foto.
Dimensinea minima legala. Iata acum dimensiunile rosioarei, mai pe scurt: lungime minima legala 15 cm, obisnuita 20—30 cm, rareori peste 35 cm. Greutatea: obisnuit 100—300 g, dar uneori pîna la 2 kg.
Ca si Babusca, Rosioara se tine în apele de ses, lin curgatoare sau statatoare, îndeosebi în lacuri si balti cu multa vegetatie. Plantele de apa ii ofera ascunzis si hrana. Este un peste ierbivor, dar ii place si vietati din apa: viermisori, larvele insectelor, racusori marunti etc. In cautarea hranei, babusca scormoneste fundul namolos, dar se ridica si mai în sus, mai ales în timpul verii.
Momeala si nada: Sa le alegem cat mai simplu. Paine proaspata si un pumn, doi de faina de malai.
Sezonul, vremea cea mai potrivita si recunoasterea locurilor bune pentru pescuit. Deoarece pestii se hranesc si dupa anotimp cu hrana felurita sau îsi schimba si obiceiurile. Venind dinspre adanc, îndreptandu-se spre suprafata, muscatura se poate vadi si altfel. Pestele salta întai momeala, apoi ridica si plumbul, usurand pluta care se va culca pe fata apei.
Nu totdeauna aflam pestii în aceleasi toane bune. Uneori sunt lenesi, satui si apuca momeala parca în sila. Dar cand sunt flamanzi, musca mai vioi, pluta se misca mai puternic. Intelegeti acum de ce e importarnt sa talmacim cat mai bine în felul nostru graiul plutei. Desigur, n-o sa-l prea învatam din carte ci din experienta. Treptat, o stiti aproape sigur care este clipa în care pestele a luat momeala în gura. Dar cum nu se prea prinde singur, o sa avem noi grija de treaba aceasta. Il întepam astfel ca varful carligului sa patrunda în carnea buzelor, atat cat spinul sa-l împiedice sa scape.
Miscarea de întepare se face potrivit. Ridicand alene varful vergii, am scoate doar momeala din gura pestelui, întrebuintînd prea multa forta. Prin urmare, nici una nici alta. Intepam ridicand putin varful vergii, doar cu puterea trebuitoare înfigerii carligului. Cel mai potrivit e sa zvacnim din pumn, o singura data, dar cu hotarare. Surprinderea clipei prielnice pentru miscarea de întepare se deprinde pescuind. Intai vom gresi. Sa nu ne para rau ; din greseli vom învata cand e bine, cand e rau. Dar sa nu uitam ca pescarul bun este acela care
scapa foarte putini pesti, deoarece stie sa întepe la timpul potrivit si sa aduca pestii la mal. Cu cei mici e usor, îi saltam frumusel pe tarm în preajma noastra. Cu putina îndemanare, treaba asta se face în continuare, îndata dupa ce i-am agatat. Le simtim doar o usoara rezistenta, zbaterile prin care cauta sa scape înotand în apa. Ii desprindem, cu grija. Prinzand carligul între degete, îl tragem înafara, invers de cum a patruns întepand gura pestelui. Apoi ii împartim în doua: subdimensionali si buni de dus acasa. Deci primii vor lua drumul îndarat, în apa. Nu-i azvarlim asa, ca sa plescaie. Nu numai ca s-ar speria ceilalti pesti, dar ar putea sa si moara. Ii tinem în palma, aproape de apa, fara sa le luam mucusul de pe solzi cu degetele. Ii eliberam încetisor, cufundandu-i, iar pe cei mai maricei îi bagam în apa, închisi bine inteles în plasa.
|
|
