|
Acasa » ENCICLOPEDIE » SCOBARUL PESTE, PESCUIT
SCOBARUL PESTE, PESCUIT
Scobarul peste, pescuit Scobar, imagini, poze
Corpul alungit al Scobarului este usor turtit lateral. Cel mai precis semn de recunoastere este capul sau. Gura asezata dedesubt este ca o despicatura pe lat. O marginesc buze pieloase, cea de jos fiind mai tare la pipait, ascutita. Deasupra si inaintea gurii, botul se prelungeste, rotunjindu-se cam in felul unui nas. Culoarea pe spinare e mai intunecata, cenusiu-verzuie. Laturile se fac treptat mai deschise, pantecul devenind alb. In afara dorsalei, celelalte aripioare sunt rosietice. Il mai deosebeste de alti pesti si o culoare care nu se vede decat daca il despicam. Pielea subtire, care-i captuseste burta si maruntaiele, este neagra. De aceea poporul ii spune si mate-negre.
Scobarul peste imagini, poze scobar.
Limita legala de pescuit este 20 cm. Obisnuit, scobarii au ceva mai mult pana la 30-35 cm. Cantaresc astfel 500 grame — 1 kilogram. Depasesc rareori, dar prea putin, aceste dimensiuni.
BIOLOGIE. Scobarii traiesc doar in ape curgatoare. Aleg pe cele mai reci, limpezi, cu fundul pietros sau de prundis. Intalniti indeosebi in regiunile colinare, urca atat in partea de jos a zonei de munte, dupa cum coboara si mai spre ses. Scobarul se tine la fund. Ii plac repezisurile nu prea puternice, in care se aduna carduri mari. Pe apa limpede se tradeaza adesea prin sclipirea lor argintie. In cautarea hranei se intorc putin pe o latura, ca sa o smulga mai usor. Mari vegetarieni, scobarii pasc cu ajutorul gurii special construita, mazga verde-bruna de alge care acopera pietrele fundului. Uneori aceste urme se pot observa. Sunt mici razaturi, drepte si scurte, in care vegetatia a fost luata, dezvelind piatra. Vara consuma indeosebi substante vegetale. Laolalta cu acestea sau in lipsa lor, scobarul culege larve, viermisori etc. nutrindu-se deci si cu vietati.
Pescuitul scobarului face distractia multor pescari din regiunea colinara. Cardurile se recunosc usor si in zile bune se poate scoate peste dupa peste. Primavara, pregatindu-se pentru drumul in care isi depune icrele, sta prin repezisuri. Vara se gaseste si in adancimi mai linistite, in vartejurile de langa curentul principal al raului. Toamna, carduri mari se aduna, pregatindu-se de iernare in bulboane adanci, cu un curs domol.
Sezonul de pescuit incepe dupa dezghet, tinand pana ce gheata apare iarasi la marginea apei. Anotimpul cald ii ofera hrana din plin, il face mai mofturos. Atunci musca mai bine la mamaliga indulcita, miez de paine, cartofi si felurite boabe fierte. Viermusii pot fi incercati tot timpul anului. Ramele rosii de gunoi sunt potrivite la inceputul si sfarsitul sezonului. Unii pescari nadesc, dar cei mai multi se bizuie pe aflarea cardurilor cat mai numeroase.
Echipamentul usor nu oboseste in decursul multelor aruncari ce trebuie facute. Un fir de 0,25—0,30, cu o struna mai subtire, se potrivesc nu numai scobarului, dar si altor pesti care ar putea sa ia intamplator momeala. Carligele 8—12 incap in gura cam mica a pestelui nostru. Se pescuieste la adanc, folosind un plumb rotund ori, mai bine, o struna plutitoare plumbuita cu alice din cele mai mici, impreuna cu o pluta usoara. Echipamentul intrebuintat la platica este bun chiar si in aceste imprejurari, putandu-se folosi in doua feluri. Cand adancimea locului ales este cam peste tot aceeasi, momeala se lasa deasupra fundului, putand fi chiar jucata. Altfel, ridicam pluta care, manata de curent, o va lua inainte. Ii urmeaza plumbul si momeala care se rostogolesc incet peste prundis ori nisip, ingreunand oarecum observarea momentului in care pestele apuca. Muscatura opreste pluta pe loc, o scufunda zgaltaind-o sau o trage in susul apei, fara multa zabava. Raspundem cu inteparea. Buzele tari ale scobarului tin bine carligul. La inceput, pestele se zbate indaratnic, dar se lasa repede invins. In lipsa minciocului, poate fi adus pe tarmul inclinat, de unde e scos cu mana.
|
|
