|
Acasa » ENCICLOPEDIE » STILUL ROCOCO
STILUL ROCOCO
Stilul Rococo
Rococoul paraseste complet simetria. El apare exclusiv în decoratia de interior, neavînd nici un reflex în arhitectura. Se recunoaste dupa avalansa de curbe si sinuozitati asimetrice si dupa voluta în forma de C. Stucaturile pentru plafoane, pentru cadre de usi, frontoane, ancadramente destinate tablourilor de mari dimensiuni, aplice, console, lacasuri pentru lampi, rame de oglinzi au motive si reliefuri ce vor parca sa se desprinda de postamente.
Voluta în forma de C înconjurata sau întretaiata de flori în ghirlande foarte încarcate nu are decît doua sau trei puncte de sprijin; motivele figurative iesind mult în afara bazei sau a suporturilor, precum si florile, mastile, pasarile, dragonii înaripati, delfinii jucîndu-se în cascade etc. si întreaga avalansa de motive luate din registrul decorativ al Extremului Orient (ce abunda în creatia de lamijlocul secolului al XVIIl-leadin tarile europene) compun interioare extrem de încarcate, dar fermecatoare.
In Franta, rococoul intra în stilul Ludovic al XV-lea cu anumite caractere de gratie si senzualism. Stilul s-a mai numit si Pompadour. In Anglia, rococoul a înflorit din plin, capatînd puternice caracteristici proprii. In mobilier, executat în abanos si acaju (lemnul extrem de dens permitea sculptarea celor mai extravagante motive), în stucatura si în argintarie, ca si în desenul portelanurilor, artizanii insulari au demonstrat rafinament si fantezie, ceea ce se vede pîna azi, prin piesele expuse în muzee: masute în consola, aplice, candelabre, platouri, cadre pentru oglinzi si chiar unele piese decorative în argint. Decoratorii de interioare au realizat fascinante plafoane în stuc si panouri murale cu elemente florale si pseudoorientale, care dadeau apartamentelor aparenta unui decor de teatru. In toate tarile în care si-a facut aparitia, rococoul este marcat printr-o profuziune florala si un cromatism în tonuri calde pastelate.
|
|
.jpg)
