poezii,versuri,rtete



     
CATEGORII
POZE
DIVERSE
PERSONALITATI
REFERATE
AGENDA MEDICALA
PLANTE MEDICINALE
ISTORIE
DICTIONAR AL LIMBII ROMANE
SCRIITORI
PICTORI CELEBRII
CELE SAPTE MINUNI ALE LUMII
CARTE DE BUCATE
POEZII
TERAPII NATURISTE
ENCICLOPEDIE
HOMEOPATIA
ZODIAC SOLAR
PAGINA DE RELIGIE
DICTIONARUL LIMBII ROMANE
AGENDA MWDICALA
BIOLOGIE
BILOLOGIE
GEOGRAFIE
CROITORIE PENTRU INCEPATORI ACASA
ANATOMIE
IMAGINI FLORA SI FAUNA
ARTICOLE
Apele Pamantului Apele Terrei
Asezarile Omenesti Umane
Atmosfera Pamantului Terestra
Componentele Antropice Ale Mediului Inconjutator
Componentele Derivate Ale Mediului Inconjurator
Componentele Mediului Inconjurator
Fauna Si Adaptarile Ei
Linii Aeriene Interne Romania Harta
Mediul Geografic Si Mediul Ecologic
Mediul Inconjurator Definitie
.Acasa » GEOGRAFIE » FAUNA SI ADAPTARILE EI GEOGRAFIE







Distribuie pe Facebook  Distribuie pe Google+
FAUNA SI ADAPTARILE EI GEOGRAFIE


Fauna si adaptarile ei, referat geografie

Dacă plantele, fiind fixate prin rădăcini de locul din care-si procură hrana, au areale mai stabile şi sunt mai direct expuse condiţiilor climatice, animalele, putandu-se deplasa datorită propriuiui lor sistem locomotor şi putîndu-se adăposti (în scorburi, în vizuini, sub frunzare etc); pot suporta variaţii mai mari de climă şi prin aceasta au putinţa unei mai mari extinderi a arealului iniţial de viaţă.

Organismul animal este şi el legat de anumite limite termice (temperaturile joase provocînd îngheţarea soluţiilor de săruri şi a albuminelor din celule, iar temperaturile mai ridicate de 50—60° provocînd descompunerea fermenţilor şi coagularea albuminelor). Animalele pot însă evita anumite situaţii extreme prin adăpostire (la umbră ori sub pămînt), prin schimbarea blănii scurte de vară cu blana groasă şi pufoasă de iarnă, prin acumulare de grăsimi şi prin hibernare pentru a putea suporta gerurile iernii, prin migraţii sezoniere (păsările călătoare) etc. Dependenţa de oscilaţiile de temperatură este fără îndoială mai accentuată la animalele cu sînge rece, la care corpul ia temperatura mediului (iar cînd aceasta nu mai convine,cad în amorţire). Faţă de variaţiile termice, animalele s-au diferenţiat mult, putînd suporta oscilaţii mari de temperatură (euriterme), altele fiirui însă foarte sensibile la acestea (stenoterme), unele reuşind să se adapteze îndeosebi la temperaturi coborate, altele neputîndu-le suporta, răman în areale de climă caldă.

Adaptările lumii animale se fac şi în raport cu umiditatea. Intrucît toate procesele vitale sunt legate de circulaţia apei in organism, există o limită a adaptării animalelor la uscăciune. Cu toate acestea se constată uimitoare adaptări ale unor specii la ariditatea deserturilor.

Hrana  este  însă unul dintre cei mai importanţi factori ecologici pentru lumea animală. O mare parte a acesteia se hrăneşte pe seama lumii vegetale. Cu toate că există de trei ori mai multe specii animale decat vegetale, volumul masei vegetale este cu mult mai mare (estimat pe întreg Globul pămîntesc la 2 337 km1) decat al masei animale, care ar încăpea în întregime într-un km2. O parte dintre animale cele numite eurifage consumă o hrană foarte variată (omnivorele, majoritatea erbivorelor ş.a.), avînd prin aceasta o mai mare independenţă în extinderea arealului speciei. Altele, numite stenofage, consumă-o hrană cu totul specializată (de pildă, furnicarul mănîncă numai furnici) şi se pot extinde teritorial în limitele în care trăieşte prada.

In raport cu însuşirile de adaptare arătate şi cu altele (de pildă parazitismul, extrem de răspîndit, întrajutorarea prin simbioză, asocierea in colonii în care indivizii ajung la anumite specializări, cum sunt diferenţierile individuale la albine şi la furnici), lumea animală s-a putut extinde de la ecuator pînă în ţinuturile polare, din mari pînă în vîrful munţilor înalţi, populînd practic înlregul Glob pamîntesc. Ele s-au diferenţiat după mediul înconjurător. Unele sunt animale de pădure cu specii arboricole (ca veveriţa, jderul, maimuţele) sau terestre (mai ales mamiferele mari), altele de stepă şi savană (o amplă fauna de erbivore şi prădători carnivori); unele trăiesc pe lîngă ape, unde îşi caută hrana, deşi aleargâ şi pe uscat (hipopotamul, crocodilul etc), altele trăiesc numai în ape (întreaga lume a peştilor). Nici deserturile, munţii înalţi şi ţinuturile polare nu sunt total lipsite de vieţuitoare.

Prin vînătoare şi braconaj omul a distrus numai în vremuri apropiate: 102 specii de mamifere, alte 101 fiind pe cale de dispariţie, 173 specii de păsări, alte 388 aflîndu-se în pericol de dispariţie şi tot astfel la reptile, 17 specii şi, respectiv, 81 etc.






vizite: 259

 

 

 

articole recente
• Acetaminofen Prospect
• Amaryl Prospect
• Micardis Prospect
• Zocor Prospect Simvastatina

 

 

 

 

 

 

eXTReMe Tracker