|
Acasa » HOMEOPATIA » 150 REMEDII HOMEOPATICE
150 REMEDII HOMEOPATICE
Homeopatia vegetala
150 remedii
Introducere
Ne-am propus sa prezentam aici 150 de remedii homeopatice vegetale întrucît, în tara noastra, în ultimii ani, homeopatia a luat un mare avînt ca urmare a încurajarii acestei metode terapeutice de catre Ministerul Sanatatii. De asemenea, fitoterapia are în registrul ei atît alopatie (domeniu în care au aparut numeroase carti si articole) cat si homeopatia.
In aceasta ultima situatie, anumite ceaiuri medicinale sant cu atît mai active cu cît sînt mai slabe si sant cazuri în care un ceai concentrat agraveaza simptomatologia pe care s-ar fi cuvenit s-o aline asa cum s-ar întîmpla daca am face gargara cu Gargarism nediluat, direct din flacon.
In acelasi timp, multe specii vegetale din flora României, folosite atît alopatic cît si homeopatic, fac parte din rîndul monumentelor naturii, sînt ocrotite si nu trebuie culese. In homeopatie cu 2—3 plante se asigura uneori nevoile populatiei pentru mai multi ani, în timp ce în alopatie ar fi nevoie de tone de materie prima. In asemenea conditii, homeopatia cruta nu numai organismul de intoxicatii periculoase, ci si frumusetile naturii patriei de o nemeritata si inutila spoliere.
Trebuie sa precizam ca o definitie des folosita, dar cîtusi de putin fundamentata, considera homeopatia drept terapia prin plante. Majoritatea remediilor homeopatice nu apartin regnului vegetal, iar mecanismul actiunii remediilor homeopatice este foarte specific. Coffea, de pilda, care este planta, actioneaza într-un anumit mod alopatic si în mod diametral opus homeopatic; concret, alopatic împiedica adormirea, iar homeopatic — o precipita.
Homeopatia a fost definita drept o metoda terapeutica bazata pe legea similitudinii si care utilizeaza substantele medicamentoase în doze slabe sau infinitezimale. Legea similitudinii evidentiaza pararelismul de actiune existent între puterea toxicologica a unei substante si puterea ei terapeutica si se poate rezuma în trei enunturi:
1.Orice substanta farmacologic activa provoaca la indivizii sanatosi si sensibili un ansamblu de simptome caracteristic substantei respective.
2.Orice individ bolnav prezinta un ansamblu de simptome morbide care este caracteristic bolii lui.
Ansamblul acestor simptome trebuie înteles ca suma schimbarilor survenite în modul de a simti sau de a reactiona al bolnavului.
3.Vindecarea, adica disparitia ansamblului de simptome morbide, poate fi obtinuta prin administrarea de doze slabe sau infinitezimale din substanta ce provoaca la omul sanatos, toxicologic sau experimental, simptome asemanatoare cu cele prezentate de bolnav.
Rezulta, din cele de mai sus, ca remediile homeopatice nu se administreaza în anumite boli, sablonard, precum si faptul ca nu exista, în general, contraindicatii, ca în alopatie. Deci, "Pulsatilla", de pilda, nu o vom folosi în orice distonie neurovegetativa si nici macar în orice vagotonie sau predominanta vagotonica, ci numai in acelea agravate de influentele emotionale, ameliorate de consolare, cu staza venoasa agravata de caldura si cu caracter pasiv si variabil, la o persoana, de regula femeie tînara, blonda, cu ochi albastri, careia nu-i este sete si pe care plimbarile în aer liber o amelioreaza etc. Homeopatia este, ca si acupunctura, un mod aparte de a întelege bolile si de a le trata. Boala ulceroasa poate apare într-un mare numar de situatii si se poate agrava si ameliora în diferite împrejurari, fiind eventual însotita si de alte afectiuni. Sînt zeci de substante care irita mucoasa gastrica, putand duce chiar la ulceratii ale acesteia. Dar pentru orice ulceros este benefic numai unul sau cel mult doua remedii homeopatice, într-un anumit moment din evolutia bolii, pentru a se rezolva suferinta. Toate celelalte remedii homeopatice antiulceroase nu au absolut nici un raspuns. Remediul homeopatic seamana cu o cheie care se potriveste la o singura broasca, adica cu un anumit ansamblu simptomatologic, structurat altfel decît în alopatie. Bolile patologiei clasice sînt broaste pentru care medicamentele alopate sînt un fel de speracluri, daca le privim de pe pozitia homeopatiei.
Inca Hipocrate, a observat, cu aproape 2 500 de ani în urma, ca "aceleasi substante care provoaca raul, îl pot vindeca". Aceasta constatare empirica, verificata si dezvoltata de Avicena si Paracelsus, a fost teoretizata într-un amplu sistem congruent de catre Hahnemann.
In încheiere, atragem atentia asupra administrarii remediilor homeopatice. De regula, acestea se administreaza sub forma de granule de zaharoza impregnate cu remediul respectiv. Aceste granule nu trebuie atinse cu mîna si se pun sub limba unde se lasa sa se topeasca. Intr-un ghid de homeopatie, publicat în Franta, în 1982, dr. Alain Horvilleur, secretar general al Ligii medicale Homeopatice internationale, recomanda din orice remediu administrarea dilutiei a 9-a centezimala, cîte 3 granule, de 3 ori pe zi. Personal, sîntem împotriva unor astfel de standardizari. Posologia homeopatica este o parte importanta din actul de creatie reprezentat de practica homeopatica. Sînt remedii care se pot administra astfel, dar nu toate merita aceasta prescriere.
Plicurile se pastreaza în locuri ferite de influenta a diferite arome si mirosuri: colonie, sapun, medicamente, paste de dinti cu menta, scortisoara, ceapa etc. Se recomanda, ca pe durata tratamentului sa se foloseasca pasta de dinti pentru fumatori (neparfumata). De asemenea, cu o ora înainte si o ora dupa administrarea remediului, nu se va mînca nimic.
Dilutiile homeopatice se obtin plecîndu-se de la tinctura-mama. Exista dilutii decimale, cu care opereaza mai mult scoala germana contemporana de homeopatie, si dilutii centezimale, mai folosite în homeopatia franceza si, dupa aceasta, de scoala homeopatica româneasca. Dilutiile centezimale se mai numesc si "dilutii hahnemanniene" si se obtin dintr-o parte tincturâ-mama sau dilutia precedenta si 99 parti alcool (sau un amestec în parti egale de alcool 95 grade, glicerina si apa distilata, în cazul prepararii anumitor tincturi-mame). Agitarea este actiunea obligatorie, consecutiva diluarii, în vederea obtinerii unei dilutii. Ansamblul diluare-agitare poarta numele de dinamizare. Agitarea se face, dupa indicatiile ramase de la Hahnemann, de 100 de ori, prin lovirea usoara a flaconului de un substrat ferm. Alti autori considera ca numai agitarea constituie asa-numita dinamizare. Nu vom intra în discutii terminologice, pentru a nu stînjeni misterul grandios al homeopatiei, ca un istoric literar care comunica numarul camasilor date la spalat de marele Eminescu în 11 aprilie 1881, de pilda.
Trebuie totusi consemnat si faptul ca, pentru substantele insolubile, se foloseste asa-numita tehnica a trituratiei, în vederea obtinerii dilutiilor, în cele din urma, caci "de la a 3-a trituratie centezimala în sus totul devine solubil".
Faptul ca unii oameni, chiar unii medici, pun la îndoiala eficacitatea remediilor homeopatice este firesc si are o motivatie care aminteste de existenta unor semeni ai nostri, chiar adulti (în anumite paduri ecuatoriale), incapabili sa accepte aproximativa sfericitate a Pamîntului. (De fapt, acolo, în primul rînd, vrajitorii se opun la ceea ce n-au în repertoriu.)
Homeopatia stiintifica a fost fundamentata de Hahnemann cu aproape 200 de ani în urma si nu este o escrocherie, întrucat nici o escrocherie nu poate dura mai mult de 100 de ani.
|
|
