|
Acasa » HOMEOPATIA » AGARICUS
AGARICUS
Agaricus - Agaricul alb
Agaricul alb (Polyporus officinalis) este o ciuperca otravitoare din grupa Himenomicetelor. Alcaloidul activ farmacologic este muscarina. Intoxicatia provoaca o excitatie a sistemului cerebro-spinal (inclusiv motricitatea spasmodica), apoi o depresie generala a pulsului si respiratiei cu tendinta la paralizia picioarelor si la coma. De asemenea, se mai retine o criestezie cutanata cu vasodilatatie la nivelul extremitatilor si o iritatie a mucoasei intestinale.
Homeopatic, se administreaza copilului înapoiat mintal dilutii între a 7-a si a 30-a centezimale, mai ales daca subiectului îi merge mai rau dimineata decat seara. Intntarzierea se manifesta in întelegere, vorbire si mers. Copilul e temator si n-are memorie. Musculatura e flasca, desi sunt prezente clinic ticuri, spasme musculare, frilozitate. Aceleasi dilutii se pot administra si copilului surmenat cerebral, pe care învatatura îl epuizeaza si-l înspaimanta in egala masura. De retinut aici si o eventuala insomnie. Remediul este activ si în cazul virstnicilor cu sistemul nervos uzat, frigurosi, indolenti, cu circulatie slaba, tristi, descurajati, tematori, cu greutati în exprimare, agravati dimineata, cand pot prezenta si vertij, tremor al extremitatilor, eventual cefalee pulsatila. Acesti varstnici nu suporta frigul care îi agraveaza si pot avea senzatia de frig glacial pe cap sau pe spate. Ca si în cazul unor epuizati prin excese sexuale sau al unor alcoolici, dilutiile active sunt tot de la a 7-a la a 30-a centezimala.
In situatia in care anumite ticuri, nistagmusul -, coree (în general spasmodicitatea) apar la un dezavantajat biologic cu caracteristici in preajma celor mai sus amintite, se poate utiliza o dilutie între a 4-a sra 30-a centezimala.
Remediul este activ si în cazul unor degeraturi agravate de frig, in dilutiile a 4-a si a 5-a centezimale sau, sub forma de pomada, local, dilutia a 3-a decimala.
Diareile care reactioneaza la a 4-a sau a 5-a dilutie centezimala de Agaricus se caracterizeaza prin nevoi imperioase, fetiditate si tenesme rectale consecutive expulziei. Se pot întalni nu numai la alcoolici, ci si în infectiile acute caracterizate prin adinamie si chiar torpoare, uscaciunea limbii, afte bucale, eructatii si fermentatii intestinale exprimate prin flatulenta. Eventual, cu simptome de fls angor si tendinta de delir. Zissu si Guillaume mai mentioneaza intre indicatii: sechele de ramolisment cerebral, prolaps uterin, acnee. Charette considera remediul activ si in epilepsie si paraplegie. Richard Hughes nu recomanda decat tinctura-mama si dilutiile joase.
|
|
