poezii,versuri,rtete



     
CATEGORII
POZE
DIVERSE
PERSONALITATI
REFERATE
AGENDA MEDICALA
PLANTE MEDICINALE
ISTORIE
DICTIONAR AL LIMBII ROMANE
SCRIITORI
PICTORI CELEBRII
CELE SAPTE MINUNI ALE LUMII
CARTE DE BUCATE
POEZII
TERAPII NATURISTE
ENCICLOPEDIE
HOMEOPATIA
ZODIAC SOLAR
PAGINA DE RELIGIE
DICTIONARUL LIMBII ROMANE
AGENDA MWDICALA
BIOLOGIE
GEOGRAFIE
CROITORIE PENTRU INCEPATORI ACASA
ANATOMIE
IMAGINI FLORA SI FAUNA
ARTICOLE
alexandru cel bun
Alexandru Ioan Cuza Domnitorul Unirii
Alexandru Macedon
Burebista
Caracterul Si Consecintele Revolutiei De La 1821
cele mai vechi popoare din romania
columna lui traian
Conventia De La Paris 1858
Cucerirea Peninsulei Balcanice
Referat, Cultura Dacilor, Cultura Dacica Istorie
.Acasa » ISTORIE » ALEXANDRU IOAN CUZA, DOMNITORUL UNIRII







Distribuie pe Facebook  Distribuie pe Google+
ALEXANDRU IOAN CUZA, DOMNITORUL UNIRII


Alexandru Ioan Cuza, domnitorul unirii, informatii

In mintea si inima romanilor, chipul lui Alexandru Ioan Cuza e tot asa de prezent ca si al lui Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horea, Avram Iancu ori Eminescu. De ce ? Pentru ca el a fost domnitorul Unirii din 1859. Desi marile puteri, prin Conventia de la Paris, nu admisesera decat o jumatate de unire: doi domni, doua guverne, doua armate si un singur... nume: "Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei", totusi oamenii politici romani luminati, sprijiniti de intregul popor au ocolit hotararea marilor puteri: Turcia, Rusia, Franta, Anglia si au ales acelasi domn in amandoua tarile romane, pe Alexandru Ioan Cuza.

Incepea astfel sa se implineasca visarea cea mare a poporului roman, cantata si in "Hora Unirii":

Hai sa dam mana cu mana
Cei cu inima romana,
Sa-nvartim hora fratiei
Pe pamantul Romaniei.

Ii zicem domnitor. Dar, de fapt, a fost un conducator de stat ales prin vointa poporului, in 5 ianuarie la Iasi si in 24 ianuarie la Bucuresti. A fost domnitorul "dublei alegeri", infaptuitorul primului pas spre Unirea românilor. Se intitula "domn", i se zicea principe, dar, in realitate, a guvernat sapte ani ca un presedinte de republica, ales. Adesea spunea : "Detin puterea ca un depozit sacru", dispus s-o depuna in ceasul in care natiunea care i-a incredintat-o va socoti ca trebuie sa i-o retraga. Gandind la Cuza sa nu uitam ca s-a nascut in 1820, la Husi. A studiat la Paris. A ajuns un barbat inteligent si demn. A fost unul din revolutionarii de seama de la 1848. A avut o buna pregatire juridica si militara si o ampla experienta administrativa. Ca ofiter, si revolutionar fiind, l-a insufletit mai ales un patriotism inalt, inflacarat. Foarte tanar, ca toata minunata generatie a epocii pasoptiste: Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu, Alecu Russo, Mihail Kogalniceanu, Costache Negri, Zaharia Moldoveanu, C. A. Rosetti, George Baritiu, Avram Iancu, si-a inchinat viata luptei pentru propasirea tarii si a poporului. N-a ravnit sa fie domn, dar daca a fost ales a cautat din toate puterile, sa corespunda vremurilor, in fruntea tuturor l-au ridicat insusirile intelectuale si politice, l-au facut cunoscut revolutia din 1848 si lupta pentru unire. "Un domn care nu s-a nascut din neam mare", zice vestitul istoric roman N. Iorga, dar care a-intruchipat un fapt mare: Unirea, cu tot binefacatorul ei sir de reforme care au intarit tara.

Cuza Voda a indreptat toata activitatea spre implinirea acestui scop vital pentru poporul roman, identificandu-se in istorie cu ideea de unitate romaneasca. Marile puteri, si indeosebi Turcia si Austria, nu voiau sa recunoasca "dubla alegere". I-au trebuit lui Cuza deosebita pricepere si indemanare politica pentru a birui opunerea lor inversunata. A mers la Istanbul, unde a stat de vorba cu sultanul si l-a convins ca unirea reprezinta marea dorinta a poporului si ca viata lui nu se mai poate intelege fara Unire.

In proclamatia din 2 decembrie 1861, dupa vizita la sultan, Cuza scria, entuziasmat si fericit: "Unirea este indeplinita, nationalitatea romana este intemeiata. Acest fapt, dorit de generatiile trecute, chemat cu caldura de noi, a fost recunoscut de inalta Poarta si de Puterile garante... Alesul vostru va da azi o singura Romanie!".

Odata recunoscuta Unirea, Cuza Voda a putut stabili in 1862 capitala la Bucuresti, a putut face un singur guvern si o singura Camera sau Adunarea legislativa. Moldova si Muntenia formand un singur stat unitar cu numele de Romania.

I se daduse titlul de "domn", dar s-a purtat ca un ocarmuitor modest, insa hotarat, drept si demn. Modestia si demnitatea, perfect inchegate in personalitatea lui, nu rezultau din vreo traditie voievodala, ci izvorau din legatura fireasca si sincera cu poporul si se luminau de cea mai curata dragoste de tara.

Nu s-a instalat trufas pe un tron aurit, izolat de viata multimii, ci a coborat in mijlocul poporului, in sate si orase, in piete si in case. I-a ascultat durerile si suferintele. A cautat sa repare marile nedreptati. A pedepsit pe talhari. A expus batjocoririi publice pe cei prinsi "cu ocaua mica". Dar, mai ales, a simtit inima omului din popor alaturi de inima lui si a ocarmuit tara dupa bataile acestei inimi.

L-au calauzit bunul simt si omenia. Cred ca de multe ori isi va fi zis intru-sine: "Cuza, esti alesul natiunii. Nu dezamagi norodul. Fii asa cum ti-a urat prietenul Mihail Kogalniceanu in ziua alegerii ca domn: «Fa ca legea sa fie tare, iar tu, maria ta, ca domn, fii bun si bland, mai ales pentru aceia pentru care mai toti domnii trecuti au fost nepasatori sau rai. Fa dar ca domnia ta sa fie cu totul de pace si de dreptate..."> Adica domn cetatean, om nou la vremuri noi, care potoleste patimile si setea de putere, impaca sfada dintre frati, face un pic de dreptate in lume si picura un strop de alinare acolo unde arde durerea si amarul.

L-au ajutat prietenii revolutionari si mari patrioti: M. Kogalniceanu, C. Negri, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. A. Rosetti. Ca "domn cetatean" a tinut urechea pururea deschisa pentru adevar.

Ca "om nou la legi noi" s-a straduit din rasputeri sa intareasca unirea in interior si s-o faca recunoscuta in afara. S-a aliat cu cei mai buni dintre romani si s-a ridicat impotriva lacomiei si ambitiei. Din judecata limpede a realitatilor sociale, economice, politice, din cercetarea nevoilor poporului au izvorat marile reforme economice, sociale, culturale, administrative; secularizarea averilor manastiresti (1863), organizarea ostirii, reforma agrara (1864), invatamantul obligatoriu si gratuit, infiintarea universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). De aici au tasnit importante rezultate pentru economia tarii: agricultura, industrie, comert, transporturi. De aici a rezultat modernizarea României. Si pentru ca in mintea lui, ca si in a poporului, Unirea trebuia sa fie urmata de cucerirea independentei nationale, Cuza Voda a unificat si armata, sub acelasi steag tricolor, inaugurand o mai buna pregatire ostaseasca si inzestrare cu cadre ofiteresti si armament. Deci domnia lui Cuza Voda poate fi socotita ca o rascruce a istoriei, unde s-au intalnit si de unde au pornit toate caile de dezvoltare a Romaniei moderne. N-a fost usor sa infaptuiasca toate acestea in numai sapte ani de ocarmuire. Mai ales ca-i statea impotriva mare parte din boierime, careia nu-i erau pe plac reformele.

Ca sa poata infaptui reforma agrara, asa de mult asteptata de taranime, sa creeze o stare buna pentru popor a savarsit anumite fapte pentru care istoria ii da o inalta pretuire, a trebuit sa recurga la plebiscit. Adica sa se adreseze poporului si sa primeasca aprobarea lui. Speriati de politica lui Cuza, unii dintre marii boieri, printre care si Constantin Sutu au mers asa de departe incat,ca pe vremea fanariotilor, s-au milogit de sultan sa trimita armata impotriva lui Cuza si Kogalniceanu.

Dar Cuza nu s-a speriat. Tara era cu el. Avea tact, rabdare si curaj. Avea dreptatea de partea lui. Avea povata celor mai vrednici patrioti. Se sfatuia adeseori si cu oamenii de jos, ca de pilda cu taranul Mos Ion Roata, neobosit luptator pentru unirea si pentru dreptatea poporului. Asa a pus in practica multe din idealurile revolutiei de la 1848, infaptuind reformele absolut trebuitoare poporului si tarii, ca Unirea sa fie vesnica.

A savarsit totul cu indrazneala revolutionara, cu elan tineresc, cu bunavointa, cu incredere in viitor.

Unirea din 1859, reformele lui Cuza, intarirea acestei Uniri au inflacarat mult si pe romanii transilvaneni, aflati inca sub stapanirea straina. Multi gandeau ca Alexandru Ioan Cuza nu va pregeta sa alipeasca Transilvania la Romania, la nevoie chiar cu sabia. Transilvaneanul Alexandru Papiu-Ilarian, de pilda, i-a inaintat un memoriu in care arata ca toti romanii din Transilvania erau gata sa moara pentru Domnul Cuza, ca pentru un ocarmuitor al tuturor romanilor. Si, dupa ce amintea numele lui Mihai Viteazul, fauritorul Unirii de la 1600, exclama, bucurandu-se din strafundul inimii: "O, principe si domn al romanilor! Fie ca sa va stea intru ajutor geniul romanesc, ca sa razbunati cu intelepciune moartea (lui Mihai Voda) si sa fiti executorul fericit al planului celui mai mare domn roman ce a avut vreodata Dacia lui Traian".

Cuza insusi, in adancul cugetului sau, nutrea aceasta idee, ca pe un tel suprem, pe care nu s-a sfiit sa-l marturiseasca deschis, in repetate randuri. De pilda, in 1861, la proclamarea independentei Italiei, a strecurat, cu dibacie, pe sub nasul cancelariilor europene maretul gand al unirii tuturor romanilor, scriind si iscalind : "Italienii, care sunt fratii nostri mai mari, si-au atins scopul inaintea noastra. Departe insa de a-i pizmui, salutam, dimpotriva, izbanda lor ca o chezasie si o nadejde pentru viitorul nostru".

Istoria nu i-a harazit si acest rol. L-a amanat pentru alte vremi. Caci pe el, pe faptuitorul Romaniei moderne, l-a doborat viclenia unor boieri la 11 februarie 1866, silindu-l sa abdice, sa renunte la o demnitate data de natiune.

Dar prin tot ce a savarsit in cei sapte ani de ocarmuire, Cuza a ramas in istorie ca un domn al poporului.

Poetul Vasile Alecsandri i-a inchinat o "hora" in stil popular sau poate chiar a cules-o din popor, hora din care intelegem ca acest conducator e aproape de inima celor multi, asemeni eroilor din vechile balade istorice :

"Frunza verde de migdale, /De la Milcov mai la vale,/ Mai la vale, mai la deal,/ Pe ist mal si pe cel mal /S-a intins o hora mare... /Iata si Cuza calare /Care striga-n gura mare: /"Trageti hora cu-nfocare /Din Carpati si pin'la Mare!/ Jucati hora implinirii/ Hora mare a Unirii" /Frunza verde pom rodit,/ De cand Cuza a domnit/ Painile s-au mai dospit /Ocele s-au mai marit...

Cuza Voda n-a purtat razboaie cu arma in mana. A dobandit, totusi, victorii uriase pentru poporul roman, pentru Romania moderna.

Iorga socoteste ca Voda Cuza, domnul poporului, asa de pasnic in toate, "s-a batut vitejeste", si cu dibacie impotriva dusmanilor Unirii, dinauntru si din afara, ca sa dea legi noi, sa secularizeze averile manastiresti, sa improprietareasca taranimea. "A cazut prin razbunarea ciocoilor", ca un erou al dreptatii, libertatii, omeniei si unirii romanesti.

Pe drept, tot Alecsandri i-a inchinat o inspirata oda:

"O clipa aparut-ai pe plaiul vesniciei,/ Si vesnice mari fapte lasat-ai României,/ Naltand din parasire antica-i demnitate,/ Prin magica Unire si sacra libertate."

Alexandru Ioan Cuza, spunea Nicolae Iorga, "a intruchipat lupta de veacuri a saracului taran roman, vesnic obijduit si jignit peste marginile suferintei omenesti, contra acelor exploatatori, din toate neamurile si cu nici un suflet, pe care el i-a fixat cu numele de ciocoi - ceea ce inseamna nu o clasa sociala, ci o categorie politica si economica, o varietate morala degenerata a omenirii".

La drept vorbind, azi, ne este greu sa deosebim pe Cuza, personalitate a istoriei, de eroul legendar. A ramas in amintirea poporului ca un conducator desavarsit. Acela care intaia oara a trecut Milcovul, ca unic ocarmuitor al celor doua tari, in sfarsit unite, s-a dovedit a fi o remarcabila personalitate a istoriei noastre.

Sa ne bucuram deci ca a devenit erou al multor legende. Numai cu ocarmuitorii care-i implinesc idealurile poporul se arata generos si—i imbraca in hlamida de poezie a legendei, ca personalitatea lor sa straluceasca si mai mult. Cuza "a ramas pentru poporul nostru nu ideal de-o clipa, ci neuitatul parinte si binefacator". Si sa ne bucuram ca M. Kogalniceanu a avut intru totul dreptate afarmand, la 5 ianuarie 1859: "Prin inaltarea ta pe tronul lui Stefan cel Mare s-a inaltat insasi nationalitatea Romana.

Cuvinte: Alexandru Ioan Cuza, domnitorul unirii, Cuza Voda, domnul romanilor, Alexandru Cuza, unirea, informatii.






vizite: 702

 

 

 

articole recente
• Sanval Prospect
• Ibuprofen Prospect
• Ibutin Prospect
• Urisan Gr Prospect

 

 

 

 

 

 

eXTReMe Tracker