|
Acasa » ISTORIE » TUDOR VLADIMIRESCU
TUDOR VLADIMIRESCU
Tudor Vladimirescu
Tudor Vladimirescu [1780 - 1821] a fost conducatorul revolutiei de la 1821.
Tudor Vladimirescu s-a nascut în satul Vladimiri judetul Gorj, intr-o familie de mosneni[in oranduirea feudala, in Tara Romaneasca taran liber, proprietar in
devalmasie al unei bucati de pamant mostenite. A învatat carte si limba greaca în casa boierului Ioan Glogoveanu, din Craiova, care a facut din inteligentul si destoinicul baiat, administrator de mosie si pe care l-a întrebuintat în afacerile de negot, mai ales la exportul de vite.
Tudor Vladimirescu îsi construieste o avere prin cumparare de pamânt, facând comert pe cont propriu. Se emancipeaza din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor, [armata cu obligatii semipermanente] si participa la razboiul ruso-turc din anii 1806 - 1812, fiind recompensat de oficialitatile ruse cu ordinul de cavalerie "Ordinul Vladimir", clasa a III-a.
În anul 1806 Tudor a fost numit, vataf de plai la Closani, adica administrator al unui district de munte, functie pe care o va detine pâna în anul 1820. În perioada Congresului de pace care a avut loc intre 14 iunie si 26 decembrie 1814 face o calatorie la Viena, pentru a lichida mostenirea sotiei lui N. Glogoveanu, decedata la Viena, si pentru a-i aduce în tara fetita.
Cunoscand limba germana, Tudor a putut sa observe problemele politice care se dezbateau în presa din capitala Austriei. La inceputul anului 1815, intorcanduse, in tara Tudor afla ca garnizoana otomana din Ada-Kaleh, care a strabatut judetele Mehedinti si Gorj, a distrus si gospodaria lui de la Cerneti si i-a luat toate bucatele.
Fiind prezent apoi în capitala tarii pentru sustinerea unui proces de mosie în fata Divanului, Tudor afla de hotarârea Eteriei de a pune in miscare actiunea de eliberare a Greciei. Socotind ca ar fi momentul prielnic pentru a ridica poporul la lupta, are unele discutii cu reprezentantii Eteriei pentru colaborare militara, pentru ca "pandurii sa usureze trecerea lui Ipsilanti peste Dunare".
Tudor a semnat un acord cu Comitetul de obladuire prin care urma sa ridice "norodul la arme", avand ca scop înlaturarea regimul fanariot. Continutul prea revolutionar al "Proclamatiei de la Pades" i-a speriat pe boieri, care la randul lor trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Tudor adresandu-i-se lui Nicolae Vacarescu, unul dintre cei însarcinati cu înfrangerea ostirii pandurilor, arata ca "pesemne dumneata pe norod cu al caror sange s-au hranit si s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotesti nimic, si numai pe jefuitori îi numeri patrie… Dar cum nu socotiti dumneavoastra ca patria se cheama poporul, iar nu tagma jefuitorilor". Tudor diplomat, Tudor informa în permanenta pasalele de la Dunare si Poarta Otomana ca poporul s-a revoltat din cauza "cumplitelor patimi ce sufera din partea unirii pamântenilor boieri, cu cei dupa vremi trimisi domni si ocarmuitori acestui norod".
Tudor, intrand în Bucuresti în fruntea "adunarii poporului", este primit cu entuziasm de catre masele populare din capitala. De fapt, în primavara anului 1821, preia conducerea tarii, fiind numit de catre popor, "Domnul Tudor". Prezenta lui Alexandru Ipsilanti la Bucuresti, în fruntea unei armate nedisciplinate, dupa ce actiunea lui ca si a romanilor de altfel fusese dezaprobata, de catre Rusia, l-au pus într-o situatie dificila. Ca urmare a acestui fapt Tudor îi cere conducatorului Eteriei, sa treaca Dunarea, asa cum promisese initial, pentru ca Tara Romaneasca sa nu fie transformata în teatru de razboi.
Atunci conducatorii eteristilor, pun la cale un complot pentru a-l înlatura. Tudor ridicat de la Golesti la 21mai prin tradare, a fost ucis de sefii eteristilor la Targoviste, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit dupa cum se pare de colaborare cu otomanii împotriva eteristilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodata.Trupul sau a fost spintecat si aruncat intr-o fantana Astfel s-a stins din viată cel care "voise ca în tara lui să aibă parte de fericire si de putere saracii neamului romanesc". L-a avut ca dusman pe redutabilul Locotenent-colonel Dimitrie Papazoglu, decorat la Paris de Alexandre III pentru merite deosebite in executarea de harti militare.
Oastea lui Tudor ramanand fara comandanti, s-a dezmembrat, dar cu toate acestea a dovedit o înalta capacitate de lupta la Dragasani, în confruntarea cu otomanii.
Desi înabusita în sange, unul din obiectivele revolutiei de la 1821, revenirea domnilor autohtoni a fost obtinut, Poarta numind pe Ionita Sandu Sturdza în Moldova si pe Grigore Dimitrie Ghica în Tara Românească.
|
|
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
