|
Acasa » PERSONALITATI » ION GHICA
ION GHICA
Ion Ghica biografie
Ion Ghica s-a nascut 12 august 1816, Bucureşti. Isi ia bacalaureatul in litere la Paris in 1836 si in stiinte in 1838. Absolveste apoi Ecole des mines cu diploma de inginer in 1840. Reantors in Bucuresti, orasul sau natal,incercarile lui de a pune in aplicare cunostintele dobandite la studii sant primite cu ostilitate.
Se muta la Iasi, unde tine cursuri de economie politica la Academia Mihaileana intre anii 1842-1843. Impreuna cu N. Balcescu si Christian Tell fondeaza societatea secreta "Fratia" si editeaza, impreuna cu V. Alecsandri, M. Kogalniceanu si Panait Bals, revista "Propasirea" 1844. In 1848 este trimis special al Comitetului Revolutionar la Constantinopol. Dupa revolutie este nevoit sa ramana zece ani in exil. Dupa Unire, in 1859, are o remarcabila cariera politica, ocupand o serie de demnitati publice de prim rang: presedinte al Consiliuluide Ministri, ministru de interne, ministru al Romaniei la Londra. Desi apartine generatiei scriitorilor pasoptisti, care isi castiga notorietatea catre mijlocul veacului al XIX-lea, Ion Ghica scrie si publica opera ce ii aduce consacrarea, "Scrisori catre V. Alecsandri, mult mai tarziu. Scrisorile sant publicate in "Convorbiri literare", cea mai prestigioasa revista a sfarsitului de veac si, reunite in volum in 1884, intr-un moment in care aparusera deja autorii care ating punctul de varf al creatiei literare romanesti din veacul trecut: Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici. Volumul "Scrisori catre V. Alecsandri", un mozaic de evocari ale unor intamplari traite sau reconstruite dupa relatarile altora, il inscrie pe Ion Ghica in istoria literaturii romane ca pe unul dintre cei mai talentati memorialisti. Moare la 22 aprilie 1897, Ghergani, judetul Dambovita. A a fost o personalitate marcanta a celei de-a doua jumataţi a secolului al XIX-lea, scriitor, academician, autor, diplomat, matematician, om politic si pedagog roman, prim-ministru al Romaniei de doua ori, intre 1866 şi 1867, respectiv intre 1870 şi 1871, preşedintele Academiei Romane de patru ori [1876 - 1882, 1884 - 1887, 1890 - 1893 şi 1894 - 1895].
Alte repere bibliografice: "Convorbiri economice", volumele I-IV, 1865 -1875, scriere cu caracter stiintific, cu numeroase pasaje literare.
|
|
