|
Acasa » PERSONALITATI » ION NECULCE
ION NECULCE
Ion Neculce biografie
Ion Neculce s-a nascut la 1672, cronicar, moldovean. Ramane orfan de tata la varsta de numai 5 ani. In 1686, o incursiune de jaf a polonilor ii distruge conacul natal, iar familia pribegeste timp de patru ani la rude, in Tara Romaneasca.
Intors in Moldova, Neculce urca treptat in dregatoriile tariiiar sub domnia lui Dimitrie Cantemir este numit mare hatman [conducator militar, Neculce conduce oastea moldoveneasca in batalia de la Stanilesti [1711], purtata in alianta cu Petru cel Mare impotriva turcilor. In urma infrangerii suferite, Neculce e nevoit sa-l insoteasca pe Cantemir in exil in Rusia. Cu traiul de acolo nu se împacă, încearcă să se întoarcă în Moldova, dar nu izbuteşte decât după alţi şapte ani pe care îi petrece în Polonia, când prilejul s-a putut ivi, când vechi pricini fură uitate şi când, în fine, boierul intră în posesia moşiilor ce-i fuseseră uzurpate. In 1731, Grigore Ghica al II-lea îl numeşte vornic al Ţării de Sus, la vârsta de 60 de ani. Cam după această dată începe a redacta cronica. Un adaos savuros al cronicii il constitue cele 42 de micropovestiri-legende dintraditia orala sau colportari de fapte istorice pitoresti si senzationale - grupate sub titlul "O sama de cuvinte". Constantin Mavrocordat, în a doua domnie, la care cronicarul se referă cu laude, îi dă slujba de judecător de divan. Neculce a fost un militar distins şi Petru cel Mare l-a preţuit mult şi i-a arătat o deosebită simpatie. Tot aşa era privit şi de familia lui Cantemir şi de ceilalţi boieri; de aceea când a voit să se întoarcă în ţară, cu multă greutate a scăpat de insistenţele lor. El însă a ţinut cu orice preţ să-şi vadă ţara şi nu s-a temut că i se va întâmpla vreo nenorocire, vreo persecuţie, ci - precum însuşi zice - şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, care din toate l-a scăpat. Dintr-un document din 1746 aflăm că i se împărţea averea între moştenitori, asta dovedeste ca moare la 1745.
BIBL. Ioan Neculce, "Letopiseţul Ţării Moldovei", ediţie întocmită de Iorgu Iordan, Buc, 1959.
|
|
