|
Acasa » PLANTE MEDICINALE » CICOAREA
CICOAREA
Cicoarea - Cichorium Intybus L. — Fam. Compositae
Fr.: Chicoree sauvage; G.: Wegwarte; M.: Katângkoro; R.: Tikorii abîknavennîi.
Descriere: Specie erbacee perena, cu rozeta bazala de frunze alungite si neregulat crestate, tulpina ramificata, înalta de 0,3—1 m, cu frunze mici, inflorescente terminale si axilare cu flori ligulate albastre-azurii.
Partea utilizata: Radacinile (Radix Cichorii) care se recolteaza in lunile — IX—XI; partea aeriana (Herba Cichorii) — care se recolteaza in lunile VII—VIII.
Ecologie, raspandire: Specie foarte raspandita la noi în tara, cicoarea creste în pasuni si fanete, pe marginea drumurilor, a cailor ferate si santurilor, a culturilor, în locuri necultivate, din zona de campie pana în cea montana.
Recoltare: Partea aeriana se taie în prima perioada a înfloririi, cu tot cu rozeta bazala; radacinile se scot cu cazmaua.
Principii active: Glicozidul cicorina, inulina, aminoacizi esentiali, acid cicoric, un principiu amar (lactucina), tanin, ulei volatil.
Actiune farmacologica: Coleretic-colagog, prin stimularea activitatii ficatului si a eliminarii bilei pe care o si fluidifica; tonic-amar, usor laxativ (îndeosebi radacina); depurativ: favorizeaza functia glicogenetica a ficatului si calmeaza setea caracteristica diabeticilor.
Indicatii terapeutice: INT.- Diskinezie biliara, colecisitopatii, anorexie; constipatie (îndeosebi provocata de afectiuni hepatice); furunculoza; acnee; diabet.
Mod de întrebuintare:-INT.- Infuzie (1—2 lingurite la cana), 2 cani pe zi.
|
|
