|
Acasa » PLANTE MEDICINALE » MESTEACAN
MESTEACAN
Mesteacanul - Betula Verrucosa Ehrh. — Fam. Betulaceae
Fr.: Bouleau; G.: Birke; M.: Kozonseges nyirfa; B.: Bereza pavislâja.
Descriere: Mesteacanul este un arbore înalt pana la 30 m, cu frunzis rar, luminos, flori unisexuate grupate în amenti, scoarta alba si neteda care se exfoliaza specific în fasii circulare.
Partea utilizata: Frunzele (Folium Betulae) care se recolteaza in scop terapeutic in lunile — V—VIII.
Ecologie, raspandire: Specie întalnita mai ales în paduri de deal, putand urca pana în zona montana în paduri de amestec cu coniferele, în întregul lant al Subcarpatilor. Cel mai usor se recolteaza frunzele unde mesteacanul apare invadant în taieturi, doboraturi sau arsuri.
Recoltare: Se strujesc ramurile în stadiul tanar, cand sunt înca lipicioase. Dupa înlaturarea resturilor de ramurele, muguri, frunze brunificate, se usuca la umbra, în strat subtire.
Principii active: Saponine, substante amare, mucilagii, tanin, ulei volatil, betulina (glicozid flavonic), alantoina, acid cafeic.
Actiune farmacologica: Diuretic puternic cu eliminare masiva de acid uric, colesterol si alte toxine; depurativ; antiinflamator articular si cutanat; coleretic; tonic capilar.
Indicatii terapeutice: INT.-Intreaga gama a afectiunilor renale inclusiv calculoza, edeme cardiorenale, reumatism, guta, artroza, azotemie (uremie), hipercolesterolemie, afectiuni hepatice. EXT.— Igiena capilara; iritatii cutanate.
Mod de administrare: INT. — Infuzie (1—2 lingurite la cana la care se adauga la racire un varf de cutit de bicarbonat de sodiu, lasandu-se 6 ore în repaus) cate 2—3 cani pe zi. EXT. — Infuzie de 3—4 ori mai concentrata.
|
|
.jpg)
