|
Acasa » PLANTE MEDICINALE » STEJARUL
STEJARUL
Stejarul- Quercus Robur L. — Fam. Fagaceae.
Fr.: Chene; G.: Stiel-Eiche; M.: Kocsânyos tolgy; R.: Dub.
Descriere: Arbore viguros cu ramuri noduroase întinse orizontal, scoarta brazdata adanc, frunze caracteristice, penat-sinuate, fructe (ghinde) de asemenea caracteristice.
Partea utilizata: Scoarta (Cortex Quercus) care se recolteaza si de la alte specii de Quercus in lunile — III—V.
Ecologie, raspandire: Speciile de Quercus ocupa peste 21 «/o din suprafata padurilor noastre, începand din zona de campie si pana în zona dealurilor.
Recoltare: Primavara, la începerea circulatiei sevei, se recolteaza numai scoarta neteda a ramurilor de 3—5 ani cu grosimea pîna la 10 cm, de pe arborii rezultati din taieri. Recoltarea se face prin inelare (se fac taieturi inelare la distanta de 10—30 cm, care se unesc apoi printr-o taietura în lung, rezultand fragmente în forma de tub) sau prin aschiere (în acest caz se detasaza si lemn, care nu este admis în produs).
Principii active: Taninuri, substante triterpenice, derivati flavonoidici.
Actiune farmacologica: Astringent si antiseptic asupra florei microbiene; hemostatic; cicatrizant.
Indicatii terapeutice: INT.-Diaree, enterite, hemoragii, scaune cu melena, antidot în otraviri cu alcaloizi si unele metale. EXT.— Gingivite sangerande; hemoroizi; boli de piele; ulceratii; degeraturi; transpiratia excesiva a mainilor si a picioarelor; leucoree.
Mod de întrebuintare: INT. — Decoct (2 lingurite la cana) care se bea în cursul unei zile. EXT. — Decoct concentrat (2 linguri la cana) cu care se fac gargarisme, bai locale, comprese, spalaturi vaginale.
|
|
.jpg)
