|
Acasa » POEZII » ION LUCA CARAGIALE
ION LUCA CARAGIALE
Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale, se naste la 1 februarie 1852 in satul Himanale judetul Prahova,astazi I.L.Caragiale judetul Dambovita, fiind primul nascut al avocatului Luca Caragiale, secretar al Manastirii Margineni si al Ecaterinei Caragiale.Primele studii le face cu parintele Marinache de la Biserica"sf. Gheorghe"din Ploiesti,intre anii 1859-1860 iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Şcoala Domnească din Ploieşti.
Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul"Sfinţii Petru şi Pavel" din Ploieşti, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la Bucureşti.În 1868, obtine acordul tatalui sau, de a frecventa "Conservatorul de Artă Dramatică".In anul 1870 se muta cu familia la Bucuresti.In acelasi an este numit copist la Tribunalul Prahova.
În 1871, Caragiale este numit sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la "Ghimpele", cu versuri şi proză, semnând cu iniţialele Car şi Policar"Şarla şi ciobanii", fabulă antidinastică.In 1889 Caragiale publica articolul "În Nirvana". În 1890 activeaza ca profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe.In luna noiembrie 1903 si-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin,iar la 14 martie 1905 se stabileste definitiv la Berlin.Evenimentele din primăvara anului 1907, il determina pe Caragiale,să publice în noiembrie 1907, la Bucureşti, broşura:"1907 din primăvară până'n toamnă", un celebru eseu referitor la cauzele şi desfăşurarea marii mişcări ţărăneşti din primavara lui 1907.
In anul 1908 publica 7 fabule in revista literara "Convorbiri critice"ultima dintre ele "Boul si vitelul"a fost tiparita in fruntea numarului 1 al "Convorbirilor critice" având în facsimile autografe atât textul, cât şi semnătura Caragiale.In anul 1910 publica nuvela Kir Ianulea, o versiune românească a piesei lui Niccolo Machiavelli, "Nunta lui Belphagor".
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale moare subit în locuinţa sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămăşiţele pământeşti sunt expuse în capela cimitirului protestant "Erster Schöneberger Friedhof" şi depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezenţa lui Gherea, a lui Delavrancea şi a lui Vlahuţă. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămăşiţele sale pământeşti a fost adus la Bucureşti şi, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Şerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin faţa Teatrului Naţional şi a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureşteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toţi marii scriitori ai timpului.
A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Poezii
De ce?
Savant
Boul şi viţelul
Mângâiere
Mic şi mare
Talmud
Temelia
Bietul Ion
Duel
Prea sărac
Sfânt-Ion
O, Nirvana!
Mauvaise Humeur
Ab irato
Amicului meu Gion
Idila
Steaua
În gondolă
Graţia domniţei
Crucea şi semiluna
În curând
Pohod la şosea
Baladă
Sonet brutal
Ruga spiritistului
Declaraţie simbolistă
Filozoful Blagomirea
Triolete simboliste
Finis
Glic
Thalasa
Discreţie
Da… nebun!
Eros
Moartea protestantului
Amiaza maura
Criticilor mei
Moartă!…
Cameleon-femeie
Suveran şi curtezan
Pe oceanul vremii
Erato, scapă-mă!
Ion Prostul
Magnum Mophtologicum
Excelsior
Nea Istrate
Unei copile
Parol doner
Doi academici
Epigrame
Cochetărie
Iarna
Mandatul
Jalba hoţilor din închisori
Versuri
Elegie
Unui amic înecat în datorii
Unui poetastru
Şarla şi ciobanii
Sonete
Ploaie de primăvară
|
|
.jpg)
