poezii,versuri,rtete



     
CATEGORII
POZE
DIVERSE
PERSONALITATI
REFERATE
AGENDA MEDICALA
PLANTE MEDICINALE
ISTORIE
DICTIONAR AL LIMBII ROMANE
SCRIITORI
PICTORI CELEBRII
CELE SAPTE MINUNI ALE LUMII
CARTE DE BUCATE
POEZII
TERAPII NATURISTE
ENCICLOPEDIE
HOMEOPATIA
ZODIAC SOLAR
PAGINA DE RELIGIE
DICTIONARUL LIMBII ROMANE
AGENDA MWDICALA
BIOLOGIE
BILOLOGIE
GEOGRAFIE
CROITORIE PENTRU INCEPATORI ACASA
ANATOMIE
IMAGINI FLORA SI FAUNA
ARTICOLE
adrian paunescu
alecu donici
alexandru andries
alexandru andritoiu
alexandru macedonski
alexandru vlahuta
ana blandiana
andrei muresanu
anton pann
aron cotrus
.Acasa » POEZII » NICHIFOR CRAINIC







Distribuie pe Facebook  Distribuie pe Google+
NICHIFOR CRAINIC


Nichifor Crainic biografie

Nichifor Crainic s-a nasut 22 decembrie 1889, la Bulbucata, din judetul Giurgiu, într-o familie de agricultori. Face studiile de teologie la Bucuresti, urmate de o specializare în filozofie si teologie la Viena.Debuteaza editorial cu volumul de poeme "Sesuri natale" [1916].
Poeziile din volumele ulterioare, "Zâmbete-n lacrimi" [1916], "Darurile pamântului" [1920], "Cântecele patriei" [1925], "Tara de peste veac" [1931] sunt dominate de un traditionalism cu puternice accente ortodoxiste. Este colaborator, codirector si apoi director [1928-1944] al revistei "Gândirea" [1921-1944], publicatia care îl impune ca principal doctrinar al ortodoxismului în perioada interbelica. Rodul acestui militantism vor fi volumele de eseuri "Puncte cardinale în haos" [1936] si "Ortodoxie si etnocratie" [1938]. Ca filozof si teolog da o intepretare crestina fenomenului cultural în lucrarea "Nostalgia paradisului" [1940], la origine un curs universitar.
Primeste Premiul National pentru poezie [1930] si este ales membru al Academiei Române [1940]. I se confera titlul de "doctor honoris causa" al Universitatii din Viena [1940]. In anul 1940 este numit Ministru al Propagandei în guvernul Gigurtu, iar în anul 1941, Ministru al Propagandei Nationale în guvernul lui Ion Antonescu. Dupa arestarea lui Antonescu, în august 1944, se refugiaza în Transilvania, unde pribegeste vreme de trei ani prin sate, încercând sa scape de mandatul de retinere emis împotriva sa. In 1947 se hotaraste sa se predea autoritatilor si, fara o hotarâre judecatoreasca, sta cincispreze ani în închisoarea de la Aiud. Este eliberat în 1962. In ultimii ani de viata, nemaiputând sa publice, lasa în manuscris mai multe volume de poezie si de memorialistica. Moare la 20 august 1972 la Mogoşoaia lângă Bucureşti. A fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, autor, director de reviste, editor, filosof [creator al curentului gândirist], pedagog şi teolog român.

Republicări postume

     Poezii. Memorii scrise în timpul detenţiei: "Zile albe, zile negre" [1991]
     Sfinţenia - împlinirea umanului, Curs de teologie mistică [1993]
     Nostalgia paradisului [1994]
     Puncte cardinale în haos [1996 şi 1998]
     Ortodoxie şi etnocraţie [1997]
     Ţara de peste veac. Poezii antume: 1916-1944 [1997]
     Dostoievski şi creştinismul rus [1998]
     Spiritualitatea poeziei româneşti [1998]






vizite: 984

 

 

 

articole recente
• Acetaminofen Prospect
• Amaryl Prospect
• Micardis Prospect
• Zocor Prospect Simvastatina

 

 

 

 

 

 

eXTReMe Tracker