|
Acasa » REFERATE » ADRIAN MARINO CRITICA LITERARA
ADRIAN MARINO CRITICA LITERARA
Adrian Marino critica literara, referat romana
n. 5 septembrie 1921
Nu este un practician al criticii literare aplicate si consecvente, activitatea sa desfasurandu-se in principal in domeniul istoriei si al esteticii literare. Spiritul sau se situeaza in evidenta descendenta a lui G. Calinescu, dar il indeparteaza de acesta o anumita disperare a discursului critic, impulsivitatea polemica si viziunea deseori pur livresca asupra fenomenului investigat.
Primele sale carti se inscriu in continuarea demersului initiat de Tudor Vianu si G. Calinescu, destinat recuperarii si reevaluarii unuia dintre cei mai paradoxali poeti romani: Alexandru Macedonski (1966 - Viata lui Alexandru Macedonski; 1967 - Opera lui Alexandru Macedonski). Portretizarea spirituala a poetului se realizeaza, dupa procedeul calinescian, prin aglomerarea unui numar mare de fapte, unele dintre ele amanunte neesentiale. Adrian Marino dovedeste insa o informatie solida, pe care tinde sa o epuizeze intr-un studiu total si definitiv, in interpretarea operei, el adopta o metodologie critica moderna, indeosebi structuralismul si comparatismul pentru care nutreste o neascunsa simpatie.
Introducere în critica literara (1968) este o opera teoretica, elaborata în spiritul ordonarii si al conceptualizarii acestui domeniu caracterizat îndeobste prin multitudinea si diversitatea perspectivelor si a metodelor. Devotat ideii de fundamentare a actului critic pe principiul estetic, Adrian Marino pune opera literara sub efectul definitiv al câtorva elemente alcatuitoare: substructura (circumstantele antropologice, social-istorice, biografia, temele etc); structura (principiul de organizare interna) si suprastructura (sensurile operei in relatia cu altele asemanatoare sau deosebite).
Exista si o "metastructura", in care se cuprinde si critica literara.
Intre lucrarile mai recente ale lui Adrian Marino, o evidentiere aparte merita "Biografia ideii de literatura", eseu graitor pentru aspiratia autorului spre constructiile teoretice ample.
|
|
