|
Acasa » REFERATE » ALEXANDRU LAPUSNEANU REFERAT
ALEXANDRU LAPUSNEANU REFERAT
Referat "Alexandru Lapusneanu" de Costache Negruzzi
[Apartenenţa operei la genul epic, specia literară nuvelă istorică]
"Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi este prima nuvelă istorică din literatura română şi a apărut în primul număr al revistei "Dacia literară" în care se indicau câteva direcţii ale dezvoltării literaturii româneşti.
"Nuvela este specia epică în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, iar personajele - nu prea numeroase - sunt caracterizate succint, în funcţie de contribuţia lor la desfăşurarea acţiunii. In nuvelă accentul este pus mai puţin pe acţiune şi mai ales pe definirea personajului. Nuvela este de întindere mai mare decât povestirea şi mai scurtă decât romanul."
Nuvela "Alexandru Lăpuşneanul" ilustrează evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei şi anume cea de a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul [1564-1569], venit pe tron cu gând de răzbunare împotriva boierilor care-l trădaseră în prima domnie.
Nuvela este alcătuită din patru capitole, fiecare purtând un moto semnificativ pentru conţinutul acestuia: "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu..."; "Ai să dai samă, doamnă!..."; "Capul lui Motoc vrem..."; "De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu...".
Ca în orice nuvelă, acţiunea urmăreşte un singur fir epic şi poate fi structurată pe momentele subiectului. Principalele moduri de expunere sunt naraţiunea şi dialogul. Venirea lui Alexandru Lăpuşneanul în Moldova cu scopul de a-şi relua scaunul domnesc formează expoziţiunea. Lăpuşneanul fusese înlăturat din cauza trădării unor boieri, vornicul Motoc, postelnicul Veveriţă, spătarul Spancioc şi Stroici, care acum vor să-l convingă să renunţe la tronul Moldovei, spunându-i că poporul nu-l vrea.
Alexandru Lăpuşneanul este hotărât să se instaleze pe scaunul Moldovei pentru a doua oară şi le răspunde cu fermitate că va veni la domnie chiar dacă ei nu-l vor, atitudine ce declanşează "intriga" nuvelei.
Desfăşurarea acţiunii începe după fuga lui Tomşa, când Lăpuşneanul se aşază pe tronul Moldovei şi trece la pedepsirea necruţătoare a boierilor cărora le ia averile, şi-i omoară la cea mai mică greşeală. Soţia lui Lăpuşneanul, doamna Ruxanda, înspăimântată de cruzimile şi de crimele înfăptuite de soţul ei, îl roagă pe acesta să înceteze cu omorurile. Zâmbind, Alexandru-vodă îi promite un leac de frică.
Slujba de la Mitropolie, declanşează "punctul culminant". Aici Lăpuşneanul ţine un discurs perfid, prin care cere boierilor iertare, se închină pe la icoane, sărută moaştele sfântului şi-i invită pe boieri la curtea domnească, la un ospăţ de împăcare cu aceştia. Boierii sosesc însoţiţi fiecare de câte două-trei slugi şi se adună în număr de 47. La un semn al domnitorului, slujitorii scot jungherele şi-i omoară, apoi, după ce îi omoară, construieşte din capetele lor o piramidă. O cheamă pe doamna Ruxanda să-i dea leacul de frică promis, dar aceasta leşină, spre dezamăgirea lui Lăpuşneanul, care crezuse că-i face o bucurie. O mulţime de norod venită la porţile palatului, curioasă de a afla ce se întâmplase, începe să strige, ca un singur om, că au rămas săraci din cauza birurilor prea mari.
Retragerea lui Lăpuşneanul în cetatea Hotinului, unde se îmbolnăveşte grav de lingoare [febră tifoidă - n.n.] şi otrăvirea acestuia de către soţia sa constituie deznodământul nuvelei. Scena morţii este cutremurătoare, prin, descrierea chinurilor îngrozitoare ale domnitorului. Vodă Lăpuşneanul a fost înmormântat la mănăstirea Slatina, care era ctitorită de el, unde se află şi astăzi portretul lui şi al familiei sale.
"Alexandru Lăpuşneanul, personajul principal, este un personaj cu atestare istorică, verosimil," cu trăsături excepţionale, care acţionează în împrejurări ieşite din comun.
Cinismul, despotismul şi cruzimea cu care ucide 47 de boieri şi alcătuieşte o piramidă din capetele lor sunt principalele trăsături ale domnitorului tiran, reieşite indirect, din fapte şi comportament. Lăpuşneanul dovedeşte inteligenţă, energie şi o voinţă de neclintit în ducerea la îndeplinire a planului de răzbunare. Bun cunoscător al psihologiei umane, profită de mulţimea de ţărani adunată la porţile palatului pentru a scăpa de unul dintre cei mai ticăloşi boieri trădători, vornicul Motoc.
Modalităţile caracterizării directe, făcute de către autor conturează portretul fizic şi moral, realizat prin redarea gesturilor şi a mimicii personajului - "sângele într-însul începu a fierbe" - sau de către celelelalte personaje: "Crud şi cumplit este omul acesta, fiica mea", afirmă mitropolitul Teofan.
Alexandru Lăpuşneanul este un personaj complex, cu multe trăsături de caracter, toate manifestându-se în latura negativă a personalităţii sale.
Celelalte personaje contribuie la conturarea personalităţii domnitorului.
Personajul colectiv este întruchipat de ţăranii sărăciţi şi umiliţi de lăcomia boierilor, împovăraţi de birurile devenite insuportabile. Masa de ţărani este construită gradat de Negruzzi, prin acumulări de reacţii, de gesturi şi de mişcare, devenind o singură voinţă, într-o unitate de idei şi de acţiune, ca un singur om.
Vornicul Motoc este tipul boierului trădător, lacom şi perfid. El este slugarnic cu vodă atunci când acesta ajunge pe tron, dar dispreţuitor cu ţăranii, pe care-i sărăceşte.
In antiteză cu Lăpuşneanul şi cu Motoc, Doamna Ruxanda, fiica bunului Petru Rareş, este blândă şi miloasă, sensibilă şi iubitoare. Impresionată de drama văduvei unui boier ucis de soţul său şi înspăimântată de ameninţările acestuia că o să-i omoare fiul, doamna Ruxanda, ajunsă în moment limită, îşi otrăveşte soţul tiran.
Arta de scriitor a lui Negruzzi este remarcabilă mai ales prin forţa de construire a gesturilor patetice ale personajelor, prin cuvintele memorabile folosite şi prin observaţia psihologică a autorului în introspectarea lui Lăpuşneanul, compunând mijloacele caracterizării indirecte. Verbele la imperfect -"mureau", "se apărau", "cădeau" - folosite în descrierea scenei cutremurătoare a omorârii celor 47 de boieri, compun o atmosferă terifiantă. Imaginile vizuale sunt foarte expresive, când călăi şi osândiţi se luptă cu îndârjire.
Descrierea naturii sinistre, scena otrăvirii, nebunia ajunsă la paroxism a voievodului, culoarea de epocă, descrierea detaliată a vestimentaţiei şi a bucatelor servite la ospăţ sunt tot atâtea argumente pentru arta limbajului artistic al lui Costache Negruzzi.
Deoarece este o operă literară epică de întindere medie, cu acţiune desfăşurată în timp şi spaţiu, cu un număr relativ mare de personaje, unele dintre ele complexe, "Alexandru Lăpuşneanul" este o nuvelă.
In "Istoria literaturii române", editată de Academia Română se afirmă că scriitorul Costache Negruzzi "a adus o contribuţie esenţială la procesul de dezvoltare a limbii şi literaturii române din perioada paşoptistă".
|
|
