|
Acasa » REFERATE » AMINTIRI DIN COPILARIE REFERAT
AMINTIRI DIN COPILARIE REFERAT
Referat "Amintiri din copilarie" de Ion Creanga
Romanul"Amintiri din copilarie",reprezinta dupa aprecierea unanima a criticilor si istoricilor literari, opera de maturitate, capodopera marelui scriitor moldovean Ion Creanga, fiind considerat "primul roman al copilariei taranesti". Desi opera autobiografica, faptele, ideile, personajele nu sant intre totul reale.Se intelege ca personajul principal al "Amintirilor din copilarie" nu este scriitorul, ci Nica al lui Stefan al Petrii, surprins si descris din perioada copilariei, de cand a facut "ochi" si pina ajunge "holtei, din pacate!".
Universul creatiei sale este satul natal Humulesti. Pentru autorul "Amintirilor din copilarie", satul natal este locul cel mai important si mai frumos din lume. Asa se explica de ce fiecare inceput si fiecare sfarsit de capitol din cele patru ale Amintirilor, cuprinde referiri directe la casa parinteasca, la oamenii, la frumusetile si rezonanta istorica a locurilor care imprejmuiesc Humulestii.
Partea I-a evoca frumusetea satului Humulesti:"stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremuri si ce oameni mai erau prin partile noastre, pe cand incepusem si eu, dragalita-Doamne, a ma radica baietas la casa parintilor mei, in satul Humulesti, din targ drept peste apa Neamtului; sat mare si"razasesc"[vesel], impartit in trei parti care se tin tot de una; Vatra Satului, Delenii si Bejenii".; si mandria de-a apartine prin nastere acestui sat vechi, razasesc: "S-apoi Humulesti si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni fara capatai, ci sat vechi, razasesc intemeiat in toata puterea cuvantului; cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti hora dar si suveica, de vuia satul de votale in toate partile, cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporani ca aceia, de faceau mare cinste satului lor".
In continuare scriitorul evoca imagini din viata de scoala: dascalul Vasile, calul Balan, luarea cu arcanul la oaste, plecarea cu bunicul David Creanga din Pipirig la scoala din Brosteni, intamplarea cu rostogolirea stancii peste casa Irinucai. Din intimplarile relatate remarcam elogiul adus parintelui "Ioan de sub deal" in calitatea lui de intemeietor de scoala, prin chilia "durata la poarta bisericii pentru scoala".
Partea a II.-a a Amintirilor descrie casa parinteasca din anii fericiti ai copilariei zburdalnice: "Nu stiu altii cum sant, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti..., parca-mi salta si acum inima de bucurie.Si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si parintii, si fratii, si surorile mele, i-mi erau sanatosi, si casa ne era indestulata si copii si copilele megiesilor erau de-apururea in petrecere cu noi, si toate i-mi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea!". Apoi povesteste peripetiile cu uratul de Anul Nou, la cirese, cu pupaza din tei si la scaldat.
Partea a III.-a enumera vestitele locuri din jurul Humulestilor: "si satul Humulesti in care m-am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit de privelistea lumii ca alte sate; si locurile care inconjura satul nostru inca-s vrednice de amintire...; apoi descrie intamplari din vremea cand era elev la scoala din Falticeni, impreuna cu Oslobanu, Trasnea si Mogorogea, in gazda la ciubotarul Paval, ascultand cantecele din fluier ale lui Mos Bodranga.
In partea a IV -a Nica al lui Stefan al Petrii,nu mai este copilul care prinde pupaza pe oua, care fura cirese, ci este acum "holtei din pacate" iar satul natal ii apare ca loc al primelor iubiri. De aceea legatura cu satul sau natal este acum mult mai stransa: "Cum nu se da scos ursul din barlog, taranul de la munte stramutat la camp, si pruncul, dezlipit de la sanul mamei sale, asa nu ma dam eu dus din Humulesti in toamna anului 1855, cand veni vremea sa plec la Socola, dupa staruintele mamei".Satul este perceput mai ales prin ceea ce impresiona sufletul sau de flacau,hore, petreceri etc, toate avand ca fundal cantecul de dor ce se revarsa din strunele viorii lui "Mihai scripcariul din Humulesti" in "puterea noptii".
Sufletul tanarului Nica, este acum mult mai sensibil in fata frumusetilor cromatice si vizuale ale imprejurimilor satului natal: "Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul, in care se oglindeste cu mahnire cetatea Neamtului de atatea veacuri! Dragi-mi erau tata si mama, fratii si surorile, si baietii satului, tovarasii mei din copilarie..." si scriitorul zugraveste amaraciunea din sufletul copilului care este desprins,de paradisul copilariei.
Motivul creatiei "Amintirilor din copilarie" este dragostea pentru acasa, pentru universul minunat al copilariei luminat de prezenta parintilor, fratilor, consatenilor si aureolat de farmecul locurilor natale.
Desi in "Amintiri din copilarie" scriitorul priveste retrospectiv, cu ochii copilului de odinioara, lipsit de griji, preocupat de jocurile sale si nu de neajunsurile oamenilor,in aceasata opera sant zugravite si destule aspecte amare de viata rurala.
Ion Creanga ii admira pe harnicii tarani humulesteni, gospodari vestiti, care "nu-s traiti ca in barlogul ursului, ci au fericirea de a vedea lumea de toata mana", fiind ei asezati pe drumuri umblate.Ei erau insa "razasi fara pamanturi, nevoiti sa-si castige existenta mai mult din confectionarea si vanzarea sumanelor.
Limbajul Artistic este de o frumusete si originalitate inimitabila. Farmecul incomparabil al stilului lui I. Creanga vine din frumusetea limbii neamului romanesc. Mijloacele lingvistice folosite dau impresia de oralitate prin folosirea maxima a interjectiilor onomatopeice "ha! ha! "e!" "tusti!","zbirr!", a expresiilor onomatopeice si a verbelor imitative "hat!", "a horai", "a gabui".
Orala e si sintaxa frazei.Autorul lasa cuvintele sa se insire dupa o ordine a vorbirii si nu a scrisului, unde topica e mai controlata: "si harsita de matusa nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului";"cat pe ce sa puie mana pe mine", "si eu fuga, si ea fuga, si eu fuga, si ea fuga, pana ce dam canepa toata palanca la pamant". De asemenea majoritatea frazelor se leaga intre ele prin conjuctia coordonatoare copulativa "si" "Si cand invatam eu la scoala, mama invata cu mine acasa. Si citea la ceaslov, la psaltire si Alexandria mai bine decat mine, si se bucura grozav cand vedea ca ma trag la carte.
Naratiunea sau relatarea in direct a naratorului, e insusi firul povestirii. Pe firul acestei povestiri se pot distinge momentele subiectului mai ales in partea a IV-a.
Descrierea apare in doua momente ale actiunii, cand evoca universul copilariei si cand isi intoarce privirea inapoi, spre muntii Neamtului, din virful codrilor Pascalilor.
Dialogul ascunde conflictul, dezvaluie sufletul personajelor, gandurile, sentimentele, temperamentele, invioreaza actiunea si o propulseaza.
Monologul interior apare in noaptea dinaintea plecarii, in ceasul disperat al intoarcerii spre sine, a Eului infrant: "zicand in sine-mi cu amaraciune: ce necaz de capul mieu!".
|
|
