|
Acasa » REFERATE » APRECIERI CRITICE LUCIAN BLAGA, GEORGE CALINESCU
APRECIERI CRITICE LUCIAN BLAGA, GEORGE CALINESCU
Aprecieri critice Lucian Blaga - George Calinescu
"Desi purtand un nume spiritual, aproape ascetic, volumul "Pasii profetului" era o culegere bucolica. Mai mult decat profetul de tarana care leaga tainice corespondente în cosmos dincolo de vreme si loc, sau sta în colocvii simbolice cu duhul pamantului, dupa formula doctorului Faust sau a neomenosului Zarathustra, mai mult decît chiotele cu care se simuleaza o vitalitate ce vrea sa ia parte, dincolo de trupul trecator, la însasi viata universului era vrednica de observat acolo tocmai supunerea spiritului la invazia unei realitati campestre în chipul stancilor, maracinilor, scailor, lacustelor în plete si a miresmelor de smochini. Pentru ca sa fii cu adevarat bucolic, trebuie sa te cobori cu simturile pana la granita în care trupul ia cunostinta de lume, iar spiritul este atat de adormit cat imaginea sa nu devina o interpretare; trebuie, cu alte cuvinte, sa cazi în acel subconstient al purei vieti fiziologice, unde numai amortita identitate a Eului trage un hotar între vegetal si anim animal si simturile traiesc de la sine cum canta greierul la soare. O astfel de confundare a subiectului în obiect, care, ucisa cu constiinta, duce la formularea panteismului, arunca spiritul într-o somnolenta amorfa si monotona, fara putinte de dezvoltare. Fara visul din suflet, somnul este egal pretutindeni si de nepovestit. De aceea inspiratia poetului este scurta si fara naratie, ca somnul fara vise sau ca un bazait printre bozii. Versurile trebuiesc repetate ca descantecele, pana la amagirea constiintei, pana ce duhul ni se risipeste anonim pe deasupra lanurilor si helesteelor.
Mai mult decat o amintire mitologica, Pan este în bucolica d-lui Lucian Blaga expresia moderna a sentimentului panic, o mitificare a unei morbiditati agreste, ce uneste într-un singur simt pietrificarea, descompunerea vegetala si somnul rozatoarelor reci. [...] Cu el îsi face loc în lirica noastra, peste vechea idila, un simt dinamic al naturii, nu fara un element de miracol panteistic. «O minune : — zice poetul undeva — puterea asa de frageda a mugurului proaspat învinge si rupe scoarta cea mai tare si mai dura a unui arbor». Pan are aceasta voluptate tactila de a controla aparitia miraculoasa, vegetala si animala, a mugurilor si a cornitelor. [...] Ca Pan e orb nu e de mirare: daca în ordinea teoretica el este ruda cu Marele Orb din Zamolxe, personificare mitologica a miracolului cosmic, divin pretutindeni si nestiutor de sine, în ordinea poetica este o
coborare sub realitatea schematica pe care ne-o da ochiul, la presimtirea interna a vietii. Marele Orb presimte deci viata în care este amestecat prin întunecate senzatii de racori silvestre si baloasa tarare a melcilor în barba [...].
Poezia d-lui Blaga este fara constiinta, fara cer si fara miscare. Ea se înfaptuieste la radacinile ierburilor si macilor, în stare de somnolenta impersonala, cu urechea spre inima pamantului si cu o fixitate acuta a ochiului si auzului în actul de delimitare a regnurilor, amestecate într-o m-meza prudenta. Din teama de divinitate si mimetica, ochiul poetului duce examenul fenomenelor pana la antropomorfizare si mitologie: o miscare scurta în papura poate fi nimfa cu par de matasea broastei; doi melci, ochii închisi ai lui Pan ; un manunchi de muschi, parul unei fapturi împadurite. Aproape de pamant ochiul pierde proiectia normala a lucrurilor pe orizont si da fenomenelor marunte diformitati halucinante. Culcat în imensitatea lanurilor, omul vede pe aceeasi întindere melcul si boul, vrejul si luna, picioarele paianjenului si fulgerele, malul marii de secara si lumile marunte ale arachnidelor.
Sentimentul mortii nu se deosebeste de cel al vietii decat printr-o mai larga dispersiune a Eului în multiplicitatea cosmosului. Incetarea sunetului si vegetalizarea tactului sugruma Timpul si cufunda individul în nemarginire: Atat de singur sunt, ca de mult uitat-am sa mai fac deosebire / Intre mine si-ntre lucruri."
Daca, asadar, bucolicul se înfatiseaza de cele mai multe ori ca sensibilitate panica, nu lipseste pastorala, ruralismul si idila campestra. Intalnim ciobani întarziati pe uliti, cate-un batran cu miros de ger în lana, boboci de gasca sub ulmii stravechi, capre care lasa laptele prin buruieni si alte aspecte ale unei vieti mai specific rurale".
George Calinescu, "Lucian Blaga", în Gandirea, VIII, nr. 2, febr. 1928.
|
|
