|
Acasa » REFERATE » APRECIERI CRITICE LUCIAN BLAGA, ION BARBU
APRECIERI CRITICE LUCIAN BLAGA, ION BARBU
Aprecieri critice Lucian Blaga - Ion Barbu
"Poemele luminii aparura acum noua ani. Neancorporate, cu albul de atunci — imposibil de sustinut — al unor statui-idei, cerul în care se petreceau ramanea ignorat; predicat numai didactic, prin cateva imagini, foarte meditate.
O astfel de poezie, din care versul legiuit: numar consolidator si incontrolabila traditie, era exilat — precum latineasca din liturghii luterane — putea multumi ? Insasi veghea cercetatoare a d-lui Blaga a îndepartat-o cea dintai.
De fiecare trei ani, trei victorii. Si astazi, cu "Lauda somnului", iata-l, ca Alexandru, descoperit la marginea împaratiei extreme. Tara lui Porus sta, în munti, întemnitata. Poate nu i se va închina niciodata. Insa faptul însusi de a fi indicat-o, de a fi constrans-o sa corespunda într-o unica zi triunghiului de lance care e toata vointa sa : faptul de a fi croit un mare drum pana acolo, de a fi creat-o ca miscare, mai înainte de a o fi probat ca substanta — nu este el însusi poezie ?
D-l Blaga stie precis unde trebuie cautata poezia. Propriile sale investigatii si experiente fraterne din acesti ultimi noua ani îl obliga sa cunoasca principiul poeziei ca o spiritualitate a vizualitatii: «Geometrie înalta si sfanta».
Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus. Probleme de distribuire a unei lumini calitative — se ridica aproape insolubile. In ce chip vei realiza imanentul, în ce chip vei înlatura «placatul» ?
Nu e aici o necuvenita preocupare pictoriceasca. Lirica nu poate fi umpluta de toata coloristica sau de toata muzica. E mai bogata, într-un fel, si mai saraca, într-altul, decat amandoua. Dar cuprinderea, si spirituala, nu se poate lipsi de elementele intelectuale, aritmetice, ale unei melodice simple, ale unei strangeri complimentare de colori. Acestea sunt esente si ca atare trebuiesc asociate corpului liric.
Astfel, d-l Blaga propune la randu-i un anumit verde, ca veridica lumina a filonului nocturn, visul. Lumina de asemenea: a zodiilor, a Mormantului sarit din peceti la cutremur, a puntilor nevertebrate dintre pamanturi si redutabile ,si ultime judecati.
Somnul cu grafica lui variabila, cu deplasari rasunatoare conciliate în unitatea paduroasa si contradictorie a creatiei, e o forma de existenta mult mai complecta ca existenta diurna. Intronat acolo, sta Sufletul, categorie careia Edgar Poe îi facea sa corespunda timpul strict al poeziei. Aceasta nuanta trebuie retinuta si identitatea riguroasa denuntata, poezia fiind de asemenea opera de vointa si descrimiriare. Eroarea suprarealista consta tocmai în confundarea legaturii merledrice dintre experienta-somn si actul-poezie cu una eloedrica.
Inchide poezia d-lui Blaga aceasta experienta ? Mai putin ca teatrul lui, cred eu. Fapta se desfasoara în chiar camarile incongruente ale visului. Solemnitatea "Laudei somnului" vine din alta parte. O alta memorie se oblitereaza aici, memoria colectiva a rapsozilor si profetilor proclamand istorii împlinite sau numai necesare. Durata speciala a poeziei d-lui Blaga e durata Fabulei, vis al umanitatii.
As scrie pe cartea d-lui Blaga versul rilkeean care i se potriveste: «...Und wie Legenden weit, und uber-wunden» / "...Si ca legenda de îndepartat si biruit" /. Subliniind acel Uber-wunden, în onoarea viitoarelor sale poezii.
Astfel, versurile d-lui Blaga, cateodata de o rara puritate ("Intoarce-ti fata catre parete / Si lacrima catre apus"), au miscarea si descusutul literaturii profetice (Nu însa si indiscretia). Versurile devin versete"...
Ion Barbu, "Legenda si somnul în poezia lui Blaga", Ultima ora, nr. 49, 24 febr. 1929.
|
|
