|
Acasa » REFERATE » APRECIERI CRITICE LUCIAN BLAGA, TUDOR VIANU
APRECIERI CRITICE LUCIAN BLAGA, TUDOR VIANU
Aprecieri critice Lucian Blaga - Tudor Vianu
"Pana acum, arta lui Blaga a fost a nascocitorului de comparatii iscusite sau mai tarziu a imagistului. Pentru expresia unui sentiment anumit se întrebuintau imagini succesive, care obtineau prin convergenta lor sugestia dorita, asa cum forma unui tarm este produsa de bataia repetata a valurilor în aceeasi directie. Prin procedeele acestei tehnice, poezia lui Blaga se dezvolta mai mult în durata decat în spatiu.
Aglomerarea detaliilor ei însuma un efect de intensitate, fara sa descrie si o figura spatiala. Din aceasta pricina Blaga putea neglija toate prescriptiile prozodiei traditionale, care au tocmai rolul de a limita expresia poetica si de a o constrange într-un desemn precis, înca din volumul "In marea trecere" apare într-acestea cate o rima, dar abia în "Lauda somnului" si, cu mai multa staruinta, în "La cumpana apelor", versurile sunt stranse în unitati metrice regulate. Aceasta spatializare a gandirii poetice corespunde si cu o atentie mai vie acordata lumii exterioare. Caci daca altadata imaginile aveau o pura functiune interna si în tumultul sentimentului pe care îl purtau ele se diformau fantastic, acum gasim încercari de a prinde lumea vizibila în pitorescul ei mai neamestecat, cum sunt pastelele aduse dintr-o calatorie în Sud, a carei amintire poate fi identificata aci.
Dar noul volum are o însemnatate înca mai mare pentru evolutia interioara a lui Blaga. Nelinistea mai veche a poetului, sentimentul dureros al trecerii si destramarii par a se linisti în intuitia a doua permanente, care îi lipseau pana acum: continuitatea prin procreatie si prin pamant, al carui simbol se regaseste în acest detaliu caracteristic al peisajului nostru, cumpana apelor".
Tudor Vianu, "Lucian Blaga poetul", Gandirea, XIII. nr. 8, decembrie 1934, p. 305—310.
|
|
