|
Acasa » REFERATE » APRODUL PURICE DE ION NECULCE REFERAT
APRODUL PURICE DE ION NECULCE REFERAT
Referat "Aprodul Purice" de Ion Neculce
Privite îndeaproape, sub raport stilistic îndeosebi, fragmentele lui Neculce din "O sama de cuvinte" sunt niste instantanee epice, schite si nuvele în raccourci, de o mare conciziune. Romanticii de la mijlocul secolului trecut, un Negruzzi, un Bolintineanu sau Alecsandri i-au reluat si dezvoltat motivele, în spiritul pasoptist al epocii. Fireste, nota patriotica a fost mult accentuata, însa urmasii, oricat de talentati, sunt departe de arta spontana a cronicarului (am spune: sunt lipsiti de autenticitate). In orice caz, ca poeti romantici, ei pun avant si solemnitate, lucruri ce nu sunt de gasit la Neculce, prozator si povestitor întru totul apropiat de Ion Creanga, bunaoara. Ca si Creanga, cel din povesti si din povestiri, Neculce este un colportor care trage cu urechea: "ase vorbascu oamenii", "dzic sa fie...", "spun" etc, dand apoi în vileag cate o întâmplare sau cate un gest memorabil al cutarui sau cutarui personaj istoric, daca nu adevarat,posibil totusi, caci spune cronicarul, în prezentarea anecdotelor sale: "Deci cine va ceti si le va crede, bine va fi, iara cine nu le va crede, iara va fi bine; cine pre cum ii va fi voia asa va face".
Intre ele, întâmplarea cu aprodul Purice, în batalia de la Scheia dintre Stefan cel Mare si Hroit ungurul, ramane tipica : domnitorul încalecand calul aprodului, care se facuse o movilita spre a-l ajuta, este o imagine simbolica ce ar fi putut servi ca blazon nobiliar familiei Movilestilor. (Asa nu a putut fi, pentru ca istoria Moldovei si a românilor în genere a urmat un drum al sau propriu iar preocuparile de heraldica la noi au lipsit aproape cu totul, pana la venirea mai stransa în contact cu occidentul.) Totul este însa realizat prin cateva miscari epice scurte, de povestitor care e atent mai mult la reactia ascultatorului decat la modul cum coboara cuvantul pe hartie. Bucata debuteaza printr-un anacolut, cu totul firesc în exprimarea orala, mai ales atunci cand debitul verbal presupune graba si concentrarea: "Stefan-voda cel Bun, cand s-au batut cu Hroit ungurul, precum dzic unii la Casen, iar letopisetul scrie ca s-au batut la Schele pe Siretin, // au fost cadzut calul cu Stefan voda în razboi."
Frazele urmatoare sunt introduse, în vederea desfasurarii cursive a naratiunii, prin cate un iterativ: "Iara un Purice aprodul i-au dat calul lui", "Si nu pute în graba încaleca Slefan-voda, fiind om micu", "Si au dstis Purice aprodul...", "Si s-au suit pre dansul Stefan-voda" etc. (Procedeul îl aflam întocmai la Creanga: "Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta...", "Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute ..." "Si eram si eu acolo...", "Si-ndata dupa aceea am încalecat iute pe-o sea..." etc.) Cursul epic nu este întrerupt decît spre a face loc schimbului de replici dintre aprod si voievod, doua la numar, iuti pentru ca ne aflam în focul luptei, totusi nu lipsite de acea moliciune si curtoazie specifice graiului moldovean: "Si-au dzis Purice aprodul: «Doamne, eu ma voi face o movilita, si vino de sui pe mine si încaleca». Si s-au suit pe dansul Stefan-voda si au încalecat pre cal. Si atunce au dzis Stefan-voda: «Sarace Purece, de-oi scapa eu si tu, atunce ti-oi schimba numeli din Purice în Movila».
"
Asadar, asistam la iesirea din anonimat a unui oarecare aprod Purice. Lucrul parea obisnuit pe acea vreme, cand Stefan cel Mare rasplatea cum se cuvine pe vitejii sai din nenumaratele razboaie ce a purtat. Ceea ce e interesant de observat, din nou cu privire la economia de mijloace a prozatorului, e faptul ca la început ni se vorbeste de "un Purice aprodul", adica de un oarecare slujitor pe nume Purice, articolul nedefinit marcand stilistic insignifianta personajului.
De economia de mijloace tine si un alt fapt, nu mai putin important întrucat îl priveste pe Neculce. Se vede cat de colo ca numele de Purice este o porecla, sau în orice caz un nume nepotrivit pentru un om mare de statura, cum era aprodul. Faptul nu e prezentat ca atare, analitic, ci numai dedus din împrejurarea ca Stefan, "fiind om mic", nu putea încaleca calul aprodului dupa ce-l pierduse în lupta pe al sau. In sfarsit, lucru ce se vede si din acel, compatimitor oarecum, "Sarace Purece", cu care voievodul se adreseaza ostasului, hotarat nu numai a-l înalta în ranguri dar fagaduindu-i totodata si schimbarea numelui din Purice în Movila. Va fi fost ori nu va fi fost asa, nu are importanta cand e vorba de o legenda, de un fenomen de arta literara adica, unde fictiunea presupune un acut simt al numelor proprii, al poreclelor.
Evident, anecdota cu aprodul Purice, ca toate celelalte grupate sub titlul atat de nimerit ales de "O sama de cuvinte", este un fel de culegere folclorica (Neculce ne apare deci ca primul nostru culegator de folclor; e drept, numai al unui anumit soi de folclor, acela care tine de legenda istorica), cum singur spune: "ce suntu audzite din om în om, de oameni vechi si batrani, si în letopisetu nu sunt scrise". Insa, ca si mai tarziu Anton Pann si Creanga, Neculce nu este un culegator de folclor pur si simplu. Marca personala a artei prozatorului se vede, cum aratam mai sus, printr-o punere în pagina bine masurata, desi altcum spontana. Mai mult înca, asemeni, din nou, lui Anton Pann si lui Creanga, Neculce obisnuieste, cel mai adesea, sa aduca, odata cu relatarea faptului, comentariul sau foarte personal. Ceea ce se întampla si aici, în ultimile siruri, unde mentalitatea boierului cu respect pentru vechile oranduieli si dispret fata de amestecaturile prostimii parvenite, se vede clar de tot:
"Dar si aprozii atunce nu era din oameni, prosti, cum sunt acum, ce era tot ficiori de boieri. Si portul lor, era îmbracati, cu sarvanale, cu cabanite. Ase trebuie si acum sa afle slugi, sa slujasca stapanului si stapanul sa miluiasca pe sluga ase".
|
|
