|
Acasa » REFERATE » ASTFEL REFERAT
ASTFEL REFERAT
Referat "Astfel" Marin Sorescu
Marin Sorescu este unul dintre cei mai originali poeti ai literaturii noastre contemporane. Nascut in 1936,comuna Bulzesti Dolj, poetul a debutat cu volumul"Singur printre poeti". Dintre cartile sale de poezie"La Lilieci",reprezinta un moment de rascruce in literatura romaneasca,introducand o noua modalitate de expresie lirica. Marin Sorescu este si un valoros dramaturg,astfel piesele "Zona","Matca","A treia treapa",sant cateva din piesele sale.
Este, de asemenea, autorul unui roman, fiind in acelasi timp, publicist si traducator. Poezia "Astfel"este una dintre creatiile reprezentative ale poetului, atat datorita felului in care interpreteaza istoria noastra,cat si sub aspecul formal.
Prin mesajul sau,poezia se inscrie in categoria liricii patriotice, iar prin limbajul poetic, ea apartine liricii moderne,diferita de cea traditionala. Marin Sorescu afirma ca:"poezia trebuie sa fie conchisa, aproape matematica". In poezia moderna,de obicei metafora nu mai este un ornament,ci intreaga poezie se construieste intr-o metafora.
Autorul renunta la versul cu rima si se exprima cu multa simplitate. Dar,la o privire mai atenta, descoperim ca fiecare vers ascunde sensuri figurate,ca poezia este o alcatuire metaforica,atent elaborata.
Pentru interpretarea textului,titlul este semnificativ.Adverbul de mod"Astfel"descrie o"demonstratie lirica"a ceea ce reprezinta poporul nostru, al carui destin este sa fie"vesnic".
Poezia este construita, din trei fraze,corespunzand fiecare unei strofe. Primele doua subanteleg adverbul"Astfel"cu aspect modal, ultima strofa este o concluzie a celor doua fraze lirice anterioare.Adverbul"Astfel" avand deci in final,un rol concluziv, ca intr-o demonstratie. Aceasta constructie, de o mare claritate, ca si vocabularul simplu, nepretentios,sant trasaturi specifice liricii poetului Marin Sorescu,care transforma limbajul poetic,intr-unul mai putin sobru mai putin solemn. Chiar prin aceasta particularitate ca si prin altele,Marin Sorescu devine un un poet foarte original.
In viziunea autorului, pentru a atribui o definitie poporului nostru, trebuie sa pornim de la spatiul geografic si de la conjuncturile istorice.
Prima strofa trimite la acest spatiu geografic unic, prin referirea la doua elemente specifice perimetrului patriei noastre: "arcul Carpatilor"si"bogatiile de uraniu si aur".Un al treilea element fizic"luceafarul"mediaza transformarea unui relief fizic intr-unul spiritual prin atitudinea"visarii". Simbolica "axa verticala" semnifica nobletea spirituala si aspiratiile inalte, "ascendente" ale poporului roman.
Strofa a doua sintetizeaza esenta confruntarii cu Istoria, apararea cu inversunare a pamantului patriei,de orice agresiune, din dorinta de libertate deplina si de pace. Strofa contine o aluzie literara si una istorica. Este vorba de patrunderea ostilor regelui persan Darius pe teritoriul tarii noastre, unde se spune ca holdele erau atat de inalte,incat nu se vedeau din ele razboinicii calare.Despre"Dariu allui Istaspe" vorbeste si Eminescu,in Scrisoarea III-a. La versul eminescian[Cum venira, se facura toti o apa s-un pamant] face aluzie Marin Sorescu, scriind:
-"Am stiut ca tot ce ne calca pamantul
Devine pasnica recolta".
Elementul care trimite la acest subtext este"spicul greu" al "holdelor din Baragan". Nu trebuie uitat ca holdele" specifice peisajului romanesc,sant rodul muncii omului,ele implica,in chip firesc, aluzia istorica."Istoria" este actiune, truda, lupta. Apare, astfel,o alta dimensiune al portretului poporului roman. Un popor capabil sa viseze"pana la luceafar" dar si sa-i transforme"in pasnica recolta" pe dusmani.
De o adanca forta expresiva este contrastul dintre "spicul greu" si "atarnand sus"."Atarnand sus",este o sintagma socanta care are o logica metaforica.Astfel de imagini sant proprii poeziei lui Marin Sorescu. Ideea prezentata in versurile "Cu spicul greu atarnand sus","In virful inaltelor lanci",este asemanata cu munca staruitoare, rasplatita de rodnicia pamantului si dorinta de pace a romanului "spicul greu" au fost mereu amenintate de cotropitori de"varful inaltelor lanci.
Repetitia prepozitiei compuse "de la" la inceputul primelor doua strofe subliniaza etapele lente si progresive ale formarii unei natii puternice. Cele trei verbe la timpul trecut[deoarece este vorba de un proces istoric indelungat,"am inteles","am stiut","am invatat" marcheaza aceste etape.
Cele patru versuri finale concretizeaza semnificatia intregii poezii. Reluarea adverbului "Astfel" indica aspectul de concluzie al acestor versuri si incheierea"demonstratiei. Adverbul introduce aici expresia foarte concisa a modului in care s-a desavarsit un popor:"atenti la tot si la toate," si sugereaza in ce consta desavarsirea lui:"Am invatat mereu,sa fim vesnici".
Expresia "atenti la tot si la toate",in relatie cu verbul"am invatat",inseamna valorificarea constienta a unei experiente milenare.Poporul roman,si-a faurit prin efort continuu, un destin care il reprezinta, o istorie demna de el. Esenta acestui destin este cuprinsa in versul-cheie al poeziei:"Sa fim vesnici". In acest caz,"vesnicia"care in principal se raporteaza la timp,capata si sens de valoare:
"Astfel atenti la tot si la toate,
Am invatat mereu Sa fim vesnici."
|
|
