|
Acasa » REFERATE » ATRIBUTUL DEFINITIE, EXEMPLE ATRIBUT
ATRIBUTUL DEFINITIE, EXEMPLE ATRIBUT
Referat Atributul definitie, verbal, sunbstantival, adjectival
Atributul definitie: Atributul este partea secundara de propozitia care determina un substantiv sau un substitut al acestuia.
In manualele scolare, atributul este prezentat pe larg, asa incat aici nu vom da decat unele indicatii vizand, ca de obicei, dificultatile pe care le ridica in analiza gramaticala.
O prima indicatie se refera la confuzia dintre atribut si adjectiv, ca urmare a faptului ca amandoua stau de obicei pe langa un substantiv. In timp ce adjectivul este parte de vorbire si apartine morfologiei, atributul este o parte de propozitie care exprima un raport sintactic, determina un substantiv si raspunde la intrebari puse acestuia.
Pentru clarificare dam exemplele:
Floarea alba este frumoasa.
Florile albe sunt frumoase.
Floarea de cires este alba si frumoasa.
In aceste exemple, cuvintele "alba" si "frumoasa" sunt adjective din punct de vedere morfologic, deoarece se declina, dupa cum rezulta din exemplul 2 unde ele sunt la plural.
Daca sunt analizate din punct de vedere sintactic, se constata ca, desi amandoua sunt adjective, "alba" este atribut, iar "frumoasa" — nume predicativ.
In exemplul al treilea, atributul substantival "floarea" este exprimat printr-un substantiv precedat de prepozitie.
Din cele prezentate, rezulta ca adjectivul nu este intotdeauna atribut si nici atributul nu este intotdeauna exprimat prin adjectiv, incat confuzia atributului cu adjectivul nu are nici o justificare.
O alta indicatie se refera la confundarea atributului pronominal cu cel adjectival. Astfel in exemplul "Cartea lui" se considera ca "lui" este atribut adjectival, cu toate ca din punct de vedere morfologic "lui" este pronume, personal.
Pentru a lamuri aceasta incurcatura recurgem la un exemplu simplu:
Cartea sa - Cartile sale.
Carlea lui - Cartile lui.
In felul acesta se demonstreaza usor ca atributul "sa" este adjectival, din moment ce se acorda cu substantivul determinat, in timp ce "lui", care ramane neschimbat, este atribut pronominal.
In legatura cu analiza completa {sintactica si morfologica}, o oarecare dificultate pune atributul substantival genitival exprimat printr-un substantiv articulat precedat de articolul posesiv. Astfel, in exemplul: "Culegerea de poezii a poetului", atributul substantival genitival este exprimat printr-un substantiv articulat cu articolul enclitic hotarat "lui" si precedat de articolul posesiv "a" care se refera la obiectul posedat "culegerea". Articolul feminin "a" nu apartine substantivului masculin "poetului" (care, dealtfel, este articulat), nici substantivului "poezii" (care este la plural, in timp ce a este la singular). Pentru a demonstra cat mai convingator ca acordul se face cu obiectul posedat schimbam exemplul:
"Culegerea de poezii ale poetului".
In acest caz, articolul "ale" se acorda cu "poezii" si, in consecinta, sensul este altul deoarece, acum "poeziile sunt ale poetului", nu "culegerea".
Punctuatie. Atributul caracterizat printr-o legatura mai stransa cu substantivul determinat numeste "atribut neizolat" si nu se desparte prin virgula. Atributul caracterizat printr-o legatura mai putin stransa cu substantivul determinat se numeste atribut izolat si se desparte prin virgula.
O discutie aparte merita "apozitia".
In raspunsurile date de elevi continua sa persiste formularea ca "apozitia" este "atributul substantival" in acelasi caz cu cuvantul determinat.
In aceasta privinta, punctul de plecare al erorii trebuie cautat in faptul ca se pun pe acelasi plan ambele aspecte ale apozitiei. Mai important este ca apozitia sta in nominativ, decat ca in cazul unei apozitii pe langa un substantiv in nominativ se poate vorbi si de acord. Apozitia in alt caz decat nominativul nu mai apare in limba romana contemporana si poate fi intalnita numai in limba veche.
De retinut. — Apozitia este atributul substantival in nominativ.
Punctuatie. Apozitia dezvoltata este despartita prin virgula de substantivul determinat.
|
|
