|
Acasa » REFERATE » BIVOLUL SI COTOFANA REFERAT
BIVOLUL SI COTOFANA REFERAT
Referat "Bvolul si cotofana" de George Topârceanu
Apartenenta operei la genul epic, specia literara fabula
"Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,/Se plimba o cotofana/Când în sus si când în jos./Un catel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc? - Ah, ce mare dobitoc!/Nu-l credeam asa de prost/Sa ia-n spate pe oricine.../Ia stai, frate, ca e rost/Sa ma plimbe si pe mine!/Cugetând asa, se trage îndarat sa-si faca vânt Se piteste la pamânt/Si deodata - zdup! - îi sare/Bivolului în spinare.../Ce s-a întânplat pe urma, nu e/greu de-nchipuit!/Apucat cam fara veste, bivolul a tresarit, Dar i-a fost destul o clipa sa se scuture, si-apoi Sa-l rastoarne,/Sa-l ia-n coarne/Si cât colo sa-l arunce, ca pe-o zdreanta în trifoi. Ce-ai gândit tu oare,;javra? Au crezut-ai ca sunt mort?/ Cotofana, treaca-mearga, pe spinare o suport/ Ca ma apara de muste, de tântari si de tauni/ Si de alte spurcaciuni.../ Pe când tu, potaie proasta, cam ce slujba poti sa-mi faci?/ Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci,/ Bivol mare si puternic, gospodar cu greutate,/ Sa te port degeaba-n spate?..."/
Fabulele pentru copii ale lui George Topârceanu - "Bivolul si Cotofana", "Câti ca voi", "Leul deghizat" - sunt istorioare îmbibate cu un umor puternic, de nuanta populara, care le deschide drum spre ratiunea cititorilor.
"Fabula este specia genului epic, ce contine o scurta povestire alegorica, în versuri sau în proza, în care sunt satirizate defecte omenesti, cu scopul de a le îndrepta. Personajele fabulei sunt animale, plante sau obiecte înzestrate cu însusiri omenesti."
"Fabula este, asadar, o povestire alegorica [alegoria este procedeul prin care trasaturile de caracter si ideile umane sunt ascunse în spatele unor masti de animale, plante sau obiecte], în care figura de stil dominanta este personificarea."
Fabula "Bivolul si cotofana" ilustreaza ideea ca oamenii plasati pe o treapta superioara a ierarhiei sociale nu-i accepta în preajma lor decât pe cei care le sunt de folos.
Titlu anunta cele 2 personaje ale caror conceptii se confrunta.
In acaasta opera epica în versuri se povesteste o întâmplare la care iau parte trei personaje: un bivol, o cotofana si un catel.
Subiectul fabulei.
O cotofana se plimba pe spinarea "unui bivol mare, negru, fioros", fara ca acesta sa para deranjat de ceea ce se întâmpla. Un catel, care tocmai trecea pe acolo, "s-a oprit mirat în loc" si, gândindu-se ca ar putea si elprofita de situatie s-a aruncat în spinarea bivolului. Nu mica i-a fost mirarea când acesta l-a trântit într-o clipa "ca pe-o zdreanta în trifoi", manifestându-si enervarea prin cuvinte jignitoare: "javra", "potaie proasta".
Mânios peste masura, bivolul i-a explicat ca el accepta cotofana, deoarece aceasta îi este de folos, îl apara "de muste, de tântari si de tauni", dar nu este dispus sa poarte degeaba-n spate o "potaie proasta", care nu-i face nici o "slujba".
Semnificatia alegoriei.
Ca în orice fabula, cele trei personaje reprezinta tipuri umane. Bivolul întruchipeaza pe omul puternic, dur, care ocupa un loc de seama în societate, deoarece este "Bivol marc si puternic, gospodar cu greutate" si nu accepta relatii decât cu cei care-i aduc foloase. Cotofana reprezinta individul lipsit de importanta si umil, care, pentru a putea trai în preajma celor puternici, accepta sa le faca tot felul de servicii, uneori înjositoare, aparându-i de "spurcaciuni". Catelul este omul simplu, încrezator în ceea ce vede si care, în naivitatea lui, se amageste cu ideea ca ar putea profita si el de situatia buna a altora. Isi plateste însa îndrazneala si este pus la locul sau cu violenta.
Spre deosebire de alte fabule în care morala este exprimata direct de autor prin câteva versuri despartite de textul narativ printr-un spatiu alb, aici morala este implicita, adica îi revine cititorului sarcina de a o deduce din text.
Prin faptele narate, George Topârceanu adopta o atitudine ironica fata de cei care, fiind bine plasati în societate, nu accepta relatii decât cu cei ce le sunt utili.
Fiind o opera epica, modurile de expunere folosite sunt specifice acestui gen literar: predomina naratiunea care se îmbina cu monologul si dialogul, care este convertit în monolog, deoarece catelul nu raspunde. Ultimele doua Modalitati epice au rolul de a dezvalui caracterul personajelor.
In scopul portretizarii personajelor, autorul apeleaza si la figuri de stil. Bivolul este caracterizat direct de autor prin epitetul triplu: mare, negru, fioros, si se autocaracterizeaza prin epitetul dublu "Bivol mare si puternic". Lipsa de importanta a catelului este sugerata prin comparatia "sa-l arunce ca pe-o zdreanta".
Fabula "Bivolul si cotofana" este structurata în cinci strofe inegale ca lungime, corespunzând momentelor actiunii. Naratorul este prezent numai în primele trei strofe.
Dinamismul actiunii este sustinut si de limbajul viu, foarte apropiat de limba vorbita care poate sugera si frecventa celor povestite.
Se remarca folosirea unor "locutiuni si expresii populare": "e rost", "se trage îndarat", "se piteste la pamânt", "îsi face vânt" etc, a substantivelor în cazul vocativ, "javra", "potaie proasta", precum si a unor constructii interogative sau exclamative: "Ceai gândit tu oare, javra? Au, crezut-ai ca sunt mort?", "Ah, ce mare dobitoc!", ce confera "oralitate" stilului.
"Fiind un text narativ, care se bazeaza pe alegorie si prin intermediul careia autorul prezinta defecte omenesti cu scopul de a le îndrepta, opera literara "Bivolul si cotofana" este o fabula."
|
|
