|
Acasa » REFERATE » BOUL SI VITEII REFERAT
BOUL SI VITEII REFERAT
Referat "Boul si viteii" de Ion Baiesu
Ion Baiesu, pe adevaratul sau nume Ion Mihalache, nascut in anul 1933, în comuna Aldeni din judetul Buzau, se ilustreaza în literatura româna contemporana ca poet, prozator si dramaturg. Prozatorul i-ti contureaza exceptionalul sau talent epic în volumele "Iubirea e un lucru foarte mare" - schite si foiletoane umoristice (1967) si "Sufereau împreuna" - nuvele (1966). Ca dramaturg scrie opere în care satirizeaza carentele lumii contemporane. Dintre comediile sale amintim: "Boul si viteii", "Gargarita", "Prima zi de casnicie", "Al treilea", "Crima pe palier", "Dresoarea de fantome", "In cautarea sensului pierdut" si altele.
Comedia "Boul si viteii", cuprinsa în volumul de teatru cu acelasi titlu, aparut în anul 1972, îsi are geneza într-o întâmplare neobisnuita din viata autorului. Cu multi ani în urma, s-a dus în satul natal sa-si vada parintii. Pe drum si-a adus aminte ca nu mai trecuse pe la ei de un an de zile. Ajungând în fata casei, tatal l-a întrebat: Pe cine cautati duneavoastra? Dupa ce i-a spus cine este si l-a îmbratisat, s-a furisat în spatele casei si a plâns pentru prima oara în viata sa.
Actiunea comediei se petrece la Bucuresti în zilele noastre într-un apartament situat la etajul opt. Personajele sunt: fratii Gelu (40 ani) si Nelu (45 ani), sotiile lor - Coca (40 ani) si Nuti (35 ani), batrânul (65-70 ani) si tatal (65-70 ani). In sufrageria cu mobila sculptata, covor persan si tablouri, se afla Coca, sotia lui Gelu, îmbracata de oras. Se aude soneria. In scena intra Nelu care întreaba de fratele sau, Gelu. L-a cautat la servici si nu l-a gasit. Problema este urgenta; a primit o scrisoare de la tatal sau, prin care îl anunta ca la prânz vine în Bucuresti. El nu are masina; a pus-o de la întâi decembrie la iernat. Coca, intrigata de pretentie, pretextând ca si masina lor este stricata, nu intra în viteza a patra, ii recomanda sa-si aduca tatal, un taran de prin partile Buzaului, cu taxiul. Coca, in insistentele lui Nelu, ii telefoneaza lui Gelu, pe care-l gaseste si-l anuntâ sa vina acasa urgent. Mentionam ca sotia lui Gelu, Coca, nici nu mai stia daca socrul ei mai traieste. Intre timp vine si Nuti, sotia lui Nelu, care însa si-a adus în locuinta si pe mama ei, desi aceasta avea apartament proprietate personala. Acest apartament a fost închiriat, ceea ce constituie un motiv al unui conflict acut între soti. Nelu trânteste, iar ea se vaita ca el i-a distrus viata, tineretea si cariera. Vine si Gelu. Afla ca vine tatal lor. Nu se mai duc la gara. Batrânul nu precizase în scrisoare ca vine cu trenul. Nici nu mai era timp, trenul era deja în gara. Toti asteapta, intrebându-se cu ce scop vine batrânul la Bucuresti. Nuti lanseaza ideea ca poate vine pentru bani sau pentru a fi gazduit pe timpul iernii. Cele doua cumnate, speriate de aceste perspective, încep sa se lamenteze; nici una n-are bani si nici spatiu pentru gazduire, desi nu aveau copii. Nuti, privind pe fereastra, îi anunta pe cei doi frati ca pe trotuarul de vizavi "se afla un tip de la tara". Cei doi frati, privind, îsi dau cu parerea ca acela trebuie sa fie tatal lor. Il aduc în casa. Cumnatele observa ca batrânul venise fara desaga. Baietii îl întreaba de sanatate, de neamuri, de noutatile din sat. Coca, dupa mofturile de rigoare, îi aduce o farfurie cu gustari si, la insistentele lui Gelu, o bere. Batrânul manânca si bea cu pofta. Dar... lovitura de teatru: baietii îsi dau seama ca acest taran nu este tatal lor. "Tipul de la tara" era unul Gheorghe din Bolintinul din Vale, zarzavagiu în Piata Amzei. Precupetul pleaca. Cei din casa, dupa un moment de stupefactie, izbucnesc într-un râs demential. Coca însa face o observatie acida cu privire la tarani: ancestrala bunatate e un fals si smecheria s-a nascut la tara.
Dar iata ca se anunta la telefon adevaratul tata care de o jumatate de ora se chinuie sa deschida usa liftului. Coca e disperata ca nu mai are ce pune pe masa. Bolintinistul a bagat în el ca un balaur. Noroc ca mai are niste sardele. Intra tatal adevarat. Poarta doua sacose voluminoase cu de-ale porcului, cinste pentru baieti si nurori. N-are nevoie de bani. Nici nu sta mult ca vine vecinul lui cu masina, sa-l ia din fata blocului, la sase, peste un sfert de ora. Daca au nevoie de bani poate sa le dea ceva: a vândut un mânzat, bani de înmormântare are, sunt la un nepot, la Pompile. Ii invita pe toti la el la tara. Au unde sta, au ce mânca, la treaba nu-i pune. Sa se plimbe, sa se scalde si sa manânce. Ii întreaba de copii. Daca n-au, are el în vecini, pe cineva care are patru copii. Cel mai mic e foarte destept. Abia a început sa vorbeasca si stie vreo noua poezii si cântece auzite la televizor. I-a cumparat un pachetel cu bomboane. Apoi îsi ia ramas bun; se grabeste - a lasat pasarile singure si nu-i bine ca s-au "înmultit vulpile ca niciodata".
Dupa plecarea tatalui, cele doua cumnate împart pachetele pe numaratele si cântaritele. Problema e numai cu ouale fiindca sunt 15, fara sot. Nu-i nimic, unul o sa-l traga la sorti. Nelu si Gelu, baieti dintr-o bucata, posedând desigur studii superioare si o bunastare materiala, tin sincer la parintii lor care si-au sacrificat tineretile pentru a-i tine la studii. Batrânul lor tata, când ei se aflau la liceu venea pe jos, pe un viscol cumplit, douazeci de kilometri, cu rucsacul în spate, sa le aduca provizii. Când vremea era urâta, tatal îi ducea la scoala pe unul în cârca si pe unul subtioara. Nelu si Gelu, în relatiile cu sotiile lor, sunt pe buna dreptate duri, ironici, directi, fiind intrigati de aerele lor de mari cucoane. Cu toate acestea, distingem în faptele celor doi fii, daca nu semnele unei dezumanizari, atunci ale unei vinovate uitari si înstrainari. Instrainarea baietilor de parinti este atât de acuta, încât acestia confunda pe tatal lor cu un zarzavagiu din Piata Amzei. Intâlnirea cu vrednicul lor tata e o colosala lectie care-i readuce la conditia de fii adevarati.
Tatal este personajul care se înalta ca o coloana imensa în aceasta lume marunta, meschina, în lumea unor insi care, probabil, din avaritie, au refuzat sa aiba copii. El se înalta la dimensiuni uriase, reprezentând autentica noblete, rafinamentul subtire al unei civilizatii milenare. "Boul si viteii", replica la celebra fabula Boul si vitelul de Grigore Alexandrescu, e o comedie a carei tema o constituie raportul dintre doua generatii si, concomitent, dintre doua civilizatii - citadina si rurala, evidentiindu-se nobletea civilizatiei taranesti si meschinaria civilizatiei citadine, una generand exemplare umane superbe, iar cealalta - monstri morali.
|
|
