|
Acasa » REFERATE » CALIN FILE DIN POVESTE, NUNTA IMPARATEASCA
CALIN FILE DIN POVESTE, NUNTA IMPARATEASCA
Comentariu Calin file din poveste, nunta imparateasca
In acest cadru natural care exceleaza prin puritate, vitalitate si exuberanta, are loc nunta celor doi tineri. In mijlocul acestui peisaj vrajit, lacul apare ca un "ochi" "care-n tremur somnorors si lin se bate", un ochi al pamantului personificat, ce se trezeste in aceasta lume de vis, dornic de a contempla momentul magic al nuntii. Apa lacului capteaza miscarea onirica incetinita, lacul zbatandu-se "lin ", "somnoros". Ritmul leganator al apelor este insotit si de suspinul padurii si al florilor, de ropotul dulce al izvoarelor, ca si de verbul "zace ", conturand imaginea visatoare a lunii, devenita imobila peste ape.
In apropierea lacului, a locului magic, se vede o "masa mare-ntinsa " cu faclii "prea luminate ". Irizarile padurii de argint par a fi absorbite si concentrate in lumina puternica a facliilor care subliniaza sacralitatea momentului si marimea mesei imparatesti. Poetul impleteste elementele reale cu cele fantastice. Nuntasii sunt personaje bine cunoscute din lumea basmelor romanesti: Feti-Frumosi, zmei, cititorii de zodii si "sagalnicul Pepele ". Prin atributele care le sunt asociate cu ajutorul epitetului, caracterizant este accentuata atmosfera fabuloasa a nuntii. Fetii-Frumosi au "par de aur" ca insemn al originii princiare, dar si al frumusetii desavarsite. Solzii "de otel" ai zmeilor, simbolizand ostilitatea razboinica a acestor personaje fantastice venite dintr-un alt taram, subliniaza acum atmosfera pasnica si deplina armonie, ce domnesc in acest univers vrajit al nuntii. Antitezele cunoscute in basme dispar. Cititorii de stele, detinand puterea magica de a citi destinul uman in misterul cosmic al constelatiilor, avand deci puterea de temut de a dezvalui tragismul sortii, sunt asociati cu "sagalnicul" Pepelea, care aduce atmosfera veseliei, imprastiind orice temeri.
Lumea fabuloasa a nuntii se desavarseste prin prezenta nunilor, nunul mare, "mandrul soare", nuna - "mandra luna". Existenta si fericirea sunt privite deci, de poet in durata lor eterna, cosmica, ocrotite fiind de astrii care guverneaza universul, respectiv soarele si luna.
Cu migala si cu o umbra de ironie este conturat portretul craiului, socru mare. El poarta insemnele puterii "mitra " si "schiptrul ", avand o tinuta imperiala rigida, stand "tapan", "drept", rezemat in "jilt cu spata" si inconjurat de "pagi". Nota de umor a descrierii il proiecteaza intr-o lumina noua, de veselie, specifica basmului popular romanesc; are "barba pieptanata", perinele "de puf ii atenueaza rigiditatea, iar pajii, aparandu-l de "muscute si zaduf, intregesc nota de umor si de buna dispozitie. Utilizarea arhaismelor ne poarta cu gandul intr-un trecut indepartat, apropiindu-se de atmosfera fabulosului de curte medievala, receptat insa prin sensibilitatea basmului popular romanesc: "Iata craiul, socru mare, rezemat în jilt cu spata, / El pe capu-i poarta mitra si-i cu barba pieptanata; / Tapan, drept, cu schiptru-n mana, sade-n perine de puf/Si cu crengi il apar pagii de muscute si zaduf...
Portretul fetei de imparat, infatisat in culori stralucitoare, ne ajuta sa ne imaginam frumoasa mireasa, "cu par de aur moale ".
In centrul tabloului sunt cei doi tineri. Privirea este atrasa de aparitia mirilor care ies din templul padurii, unde a avut loc sfintirea iubirii lor sugestiv surprinsa in gestul tandru al mainilor unite intr-o strangere eterna: "Acum iata ca din codru si Calin mirele iese,/ Care tine-n a lui mana mana gingasei mirese ".
Portretul fetei de imparat are ca trasaturi dominante gingasia-i fabuloasa si puritatea, care o fac parca sa pluteasca intr-o aura de basm. Ea este infatisata in linii si culori de o neasemuita stralucire, inchipuind o fata frumoasa, cu "par de aur moale ", purtand fiori albastre de padure, cu fata rosie ca marul, cu o stea in frunte.
Fata, careia "de noroc i-s umezi ochii", vine mladioasa in alba-i rochie, purtându-si cu gratie trupul frumos: "ii fosnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii,/ Fata-i rosie ca marul, de noroc i-s umezi ochii; / La pamant mai ca ajunge al ei par de aur moale, / Care-i cade peste brate, peste umerele goale; / Astfel vine mladioasa, trupul ei frumos il poarta / Flori albastre are-n paru-i si o stea in frunte poarta ".
Prin acumularea detaliilor revelatoare se realizeaza un portret simbolic, ideal al miresei. Albul stralucitor al rochiei, redat prin epitetul antepus "albei rochii". exprima puritatea ei inefabila, asociata cu un mers usor, aproape plutitor, asemenea zanelor padurii. Fosnetul frunzelor starnit de poala rochiei, sugerat de prezenta verbului onomatopeic "a fosni" si a epitetului verbului "fosnea uscat, mareste vraja în tacerea solemna, magica.
Comparatia populara "fata-i rosie ca marul" tradeaza emotia vie ce o stapaneste, infatisand in acelasi timp tineretea, fragezimea de fruct parguit a fetei. Ochii ca oglinzi miscatoare ale sufletului, imprumutand ceva din tremurul ud al florilor de padure, dezvaluie fericirea pe care o simte in suflet. Substantivul "noroc " are aici multiple deschideri simbolice, in acceptiunea de soarta, de destin fericit, de iubire împartasita.
Gingasia fabuloasa a fetei e sporita de parul stralucitor de aur care ii ajunge aproape de pamant. Aurul isi pierde atributele rezistentei minerale, devenind o materie moale, stralucind puternic. Parul de "aur moale " devine astfel o insusire a frumusetii angelice, ireale, dar si un semn al originii nobile, princiare a fetei. Bratele si "umerele goale " adauga un plus de frumusete portretului de o uimitoare simplitate si eleganta, asemenea florilor padurii. De altfel, mersul gratios si mladierea trupului imprumuta ceva din gratia florala. Simplitatea si naturaletea acestei frumuseti, care pare izvorata din tainele padurii, sunt sporite prin alegerea drept unica podoaba a florilor de padure, flori albastre a caror culoare aminteste de argintul straveziu al padurii de argint de unde au fost culese. Tremurul florilor albastre pare a fi incununat puritatea sentimentelor fetei, contopindu-se cu fericirea ei. Steaua pe care o poarta mireasa in frunte, dincolo de analogiile cu basmele populare, sugereaza destinul aflat sub influenta unui astru protector care ar calauzi-o.
Nunta împarateasca este o nunta fantastica, dar ea se desfasoara pe un fond realist (masa, mirii, nunii, socrul, nuntasii, lautarii). Descoperim astfel, dincolo de tesatura fabuloasa a descrierii, o nunta romaneasca obisnuita, cu invitati asezati la masa dupa gradul de rudenie, dupa ani, cu taraful de la care nu lipsesc binecunoscutele instrumente vioara si cobza: "Si s-asaza toti la masa, cum li-s anii, cum li-i rangul. / Lin vioarele rasuna, iara cobza tine hangul".
|
|
