|
Acasa » REFERATE » CARACTERIZARE D-L GOE REFERAT
CARACTERIZARE D-L GOE REFERAT
Referat "D-l Goe ..." de Ion Luca Caragiale
Caracterizarea personajelor
Galeria de tipuri umane pe care a realizat-o I.L.Caragiale în schiţele sale include şi copilul prost crescut - rod al unei educaţii defectuoase, bazate pe răsfăţ şi şantaj sentimental. Un reprezentant convingător al acestui tip de personaj este Goe din schiţa "D-l Goe...".
Goe este personajul principal - numele lui coincide cu titlul operei - individual şi imaginar, care aparţine unei familii burgheze din urbea X.
Autorul nu dă amănunte referitoare la înfăţişarea sa, ci se opreşte asupra aspectului vestimentar care sugerează starea materială bună a familiei sale.
Goe "poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripţia pe pamblică [Le Formidable]". Lipsa detaliilor legate de fizionomia sa, ca şi originea în urbea X reliefează intenţia autorului de a da viaţă unui personaj ce reprezintă un anume tip de copil.
Portretul său moral se încheagă prin caracterizare indirectă, din comportamentul, felul său de a vorbi şi relaţiile cu alte personaje.
O primă trăsătură morală a acestui personaj este lenea, evidenţiată încă de la începutul schiţei. Goe este dus la Bucureşti "ca să nu mai rămână repetent şi anul acesta". Răsfăţat peste măsură, nu-şi poate stăpâni nerăbdarea în aşteptarea trenului şi vorbeşte "încruntat", "pe un ton de comandă", crezându-se important. Aceeaşi infatuare, dublată de incultură, o dovedeşte personajul când, în urma discuţiilor dintre cele două cucoane în legătură cu forma corectă a cuvântului "marinar", le face proaste pe amândouă şi stabileşte ca se zice "mariner".
Lipsa de respect faţă de cei mai în vârstă, dovedită pe peronul gării, se conturează în obrăznicie şi în discuţia de pe culoar, când este sfătuit să nu scoată capul pe fereastră: "- Ca treabă ai tu, urâtule? zice mititelul smucindu-se". Apelativul "urâtule" demonstrează infantilismul "tânărului Goe", care se comportă ca un copil mic, în ciuda faptului că era elev. Când, la întrebarea bunicii "- Să moară mam-mare?" el răspunde scurt "Să moară!", dovedeşte răsfăţ şi insensibilitate.
Neastâmpărat, iese pe culoar şi se blochează în "compartimentul unde nu intră decât o persoană". încăpăţânarea, pe care o dovedise scoţând "iar" capul pe fereastră când este sfătuit să nu mai facă asta, iese din nou în evidenţă, deoarece trage semnalul de alarmă, cu toate că mam-mare îi spusese să stea "binişor", ca să nu strice ceva. Proasta creştere este evidenţiată şi de modul său de a se manifesta când se află în pericol sau nu-i convine ceva, urlă, ţipă, bate din picioare sau cu pumnii în uşă: "Să oprească! zbiară şi mai tare Goe, bătând cu picioarele". Când se reazemă în nas de clanţa uşii de la cupeu, "începe să urle", iar când se închide în toaletă, după ce bate cu pumnii în uşă, "zbiară desperat".
Goe este un tip de copil, rod al unei metode de educaţie, îi care relaţia greşeală-pedeapsă nu funcţionează.
Pentru a caracteriza personajul, autorul îmbină naraţiunea cu dialogul. Insuşirile sale sunt evidenţiate prin fapte şi mai ales prin limbaj, prin modul lui de a vorbi.
Un fals portret al lui Goe îl realizează cucoanele, prin caracterizare directă, care nu contenesc a-l admira pentru cat este de "deştept" şi de "simţitor".
Atitudinea autorului, evident critică, transpare din tonul său ironic, din întâmplările imaginate la care participă Goe, precum şi din felul acestuia de a vorbi. Atitudinea satirică ai scriitorului se"remarca inca din titlu. Aşezarea apelativului "domnul" lângă substantivul "Goe", urmat de punctele da suspensie pare a anunţa contradicţia dintre părerea cucoanelor despre copil şi adevărata faţă a acestuia, lăsând libertate cititorului să tragă concluzii. Acest personaj stârneşte râsul, un râs amar, care îndeamnă la un comportament diferit, pentru a nu intra în ridicol.
Celelalte trei personaje - mam-mare, mamita şi tanti Miţa-nu se deosebesc între ele, deoarece aparţin aceleiaşi familii şi provin din acelaşi mediu social.
Comicul schiţei rezultă din ridicolul personajelor, care au impresia că bunăstarea materială le asigură un loc preferenţial în societate. Contrastul dintre ceea ce vor să pară "cucoanele" şi ceea ce sunt în realitate este evident pe tot parcursul schiţei. "Frumos gătite", cu un aer important, ele poartă pe peronul gării o discuţie "filologică" despre forma corectă a cuvântului "marinar". Inculte fiind, nu reuşesc să ajungă la forma corectă.
Mam-mare nu şi-a pierdut deprinderile de mahala. Când se urcă în tren îşi face cruce, ca o femeie simplă, apoi îşi aprinde o ţigară. Atitudine de mahalagioaice au cucoanele şi la venirea conductorului, deoarece se ceartă cu el pentru plata biletului şi a amenzii. Tanti Miţa dovedeşte aroganţă atunci când se adresează "urâtului" care intervenise în discuţia cu conductorul: "- Nu-i treaba dumitale! ce te amesteci d-ta? zice tanti Miţa...".
Lipsa de respect pentru cei din jur este evidentă. Ele nu-i atrag niciodată atenţia lui Goe că prin zbieretele sale ar putea deranja. Nu se respectă nici între ele, deoarece mamita o trimite pe mam-mare să-l caute pe Goe, chiar dacă aceasta "se ridică bătrâneşte". Necinstite, nu recunosc greşeala lui Goe de a fi tras semnalul de alarmă, ci, la venirea controlului, "Mam-mare doarme în fundul cupeului cu puişorul în braţe".
Cucoanele nu sunt caracterizate numai prin comportament, ci şi prin limbaj. Ele vor să pară educate şi folosesc cuvinte franţuzeşti - "parol" - însă stâlcesc cuvinte din limbajul uzual sau le alătură unor forme de mahala: "n-am declaratără", "n-am plătitără", "- Ce faci soro? eşti nebună"? "- Ad să-l pupe...", "şezi binişor", "bulivar".
Ele însele needucate, constituie un model negativ pentru fiul şi nepoţelul lor. Incapacitatea de a face educaţie copilului este subliniată de la începutul schiţei, deoarece îl duc la Bucureşti - cu ocazia unei sărbători naţionale - "ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta", motiv aflat în contradicţie cu orice principiu educativ. Goe este privit ca un domn şi tratat ca un copil. Are biletul pus la pamblica pălăriei şi rămâne pe coridor "cu bărbaţii", în schimb i se câştigă bunăvoinţa cu "ciucalată", i se vorbeşte cu "puişorule" şi este pupat de mam-mare pe nas ca să-i treacă durerea. Pentru ele, Goe, deşi rămăsese repetent, este un om "cu carte", de intelingenţa căruia cucoanele nu contenesc a se minuna. "- E lucru mare cât e de deştept! zice mam-mare", iar tanti Miţa adaugă: "- E ceva de speriat, parol!".
Entuziasmul în faţa "formidabilului" lor urmaş demonstrează nivelul intelectual scăzut al cucoanelor. Ca şi Goe, ele nu sant cazuri particulare, ci reprezintă categorii umane - sant deci personaje tipice.
Cele "trei dame" sunt caracterizate prin naraţiune şi, mai ales, prin dialog, de unde reiese incultura şi lipsa de educaţie, trăsăturile lor morale de bază.
Atitudinea autorului este critică, el creează personaje ridicole apelând la comicul de situaţie şi comicul de limbaj, cu intenţia vădită de a îndrepta, prin râs, defectele morale şi de comportament printr-o satiră virulentă.
|
|
