|
Acasa » REFERATE » CARACTERIZAREA AGRIPINEI, LA VULTURI
CARACTERIZAREA AGRIPINEI, LA VULTURI
Referat, Caracterizarea Agripinei din nuvela "La Vulturi"
Mos Danila si Agripina intruchipeaza taria de caracter a oamenilor traind in acele vremuri zbuciumate, o virtute de seama a romanilor care i-a ajutat sa supravietuiasca, infruntand cu demnitate suferintele si loviturile destinului. Frumusetea morala a eroilor lui Gala Galaction pune in lumina profilul moral al poporului roman.
Incercând sa ne dezvaluie însusirile morale ale eroinei sale, scriitorul nu insista asupra portretului ei fizic. Aflam doar ca Agripina este voinica, tanara si vanjoasa. Ea este fiica cea mai mica a lui Danila, starostele ciobanilor, si este casatorita cu Paun Ozun cu care are trei copii: Mariuca, de sapte ani, Vlad, de cinci ani, si Paunas, de cateva luni.
In prima parte a nuvelei, dominata de personalitatea lui Danila, Agripina apare în plan secund. Se contureaza astfel profilul spiritual al unui personaj feminin înzestrat cu o mare sensibilitate si bogatie sufleteasca. Ea se singularizeaza în universul nuvelei si vine sa sublinieze, prin contrast, însusirile personajelor masculine, mos Danila si Paun Ozun. Daca Paun plecase sub steagul lui Tudor împreuna cu cei zece tovarasi cu inima usoara, fluierând, sotia sa, "ca femeie, n-avea inima lui Ozun ". Dupa ce termina treburile casei si mai ales când îsi punea pruncul la sân, "gândul la barbatu-sau, grija, teama de soarta lui o împresurau si o întristau ". In acele momente, simtea nevoia unui sprijin sufletesc. Alerga la tatal ei, care se lumina la fata, vazând-o "cu cojocul umflat peste povara bratelor ". Linistea si optimismul batrânului îi dadeau încredere, o îmbarbatau. "Cele gânduri rele care îi croncaneau " în inima se îndepartau ascultând cuvintele pline de speranta ale lui mos Danila, izvorâte din convingerea de nezdruncinat în soarta mai buna a neamului sau: "Tu-mi aduci berbecelul cel mai drag din turma noastra! Tu-mi aduci ce are sa fie peste patruzeci-cincizeci de ani pe plaiul dezrobit de Tudor!".
Altadata, batrânul a mustrat-o, privind-o "cu niste ochi de flacara": "«-Agripino, nu fi muiere!» Tudor si Paun stau si stapânesc în Bucuresti. Boierii pamântenii s-au dat cu Tudor ". Taria batrânului pe care voia sa i-o transmita si fiicei sale venea nu numai din experienta sa de o viata, ci si din acceptarea crestineasca a vointei Celui de Sus: "Ce va mai fi, de la Dumnezeu va fi".
In partea a doua a nuvelei, fixata imprecis temporal "în ziua aceea", Agripina este adusa în prim-planul desfasurarii evenimentelor, asemanându-se prin dârzenie si spirit de sacrificiu cu tatal sau.
Ziua începuse în mod obisnuit, "nici mai vesel, nici mai trist ca alte zile". Era aproape miezul zilei si Agripina apare în mijlocul treburilor gospodaresti, supraveghindu-si cu grija copiii si amestecând grabita în ceaunul de mamaliga. Mariuca si Vlad se jucau în gradina, lânga apa Iablanicioarei, iar Paunas, în scutece, dormea în albie.
Smulsa din îndeletnicirea obisnuita de mama si gospodina de vestea navalirii turcilor, ea traieste "groaza faptului vazut cu ochii". Scriitorul surprinde din exterior reactiile sale precipitate, vadind ideea care îi domina cugetul - salvarea copiilor. Agripina o porneste spre stâna pe cararea cea mai scurta, dar si cea mai anevoioasa, "o carare cumplita, care scotea sufletul din om ", mai mult "o scara de bolovani si de radacini". Trebuia sa fii om puternic pentru a birui pieptul muntelui si de aceea, chiar Paun Ozun urca rar pe acolo.
Nedorind sa-si sperie copiii care nu întelegeau ce se întâmpla, ea reuseste sa le explice cu blândete, dar cu inima strânsa: "- Turcii, dragii mamei, pagânii de turci de care va spunea bunicul! Sa fugim cât om putea, pâna sus la stâna!" Cu grija si dragoste, Agripina îi ajuta pe Mariuca si pe Vlad. "ferindu-l pe Paunas, din poala, ca sa nu-l izbeasca de pietre ori de crengi. "
Tanara femeie este vazuta în miscare, într-o dureroasa încordare fizica ("suia din greu") si sufleteasca, sugerata prin comparatia: "cu pieptul tot atât de macinat ca si suvoiul de alaturi". Gândul nelinistit o facea sa caute cu înfrigurare o solutie. Chibzuinta o determina sa-si continue drumul pe malul Iablanicioarei pentru ca doar vuietul apei putea opri tipetele pruncului "gramadit în poala, hurducat si flamând". Cu auzul încordat, rasunându-i înca în urechi tipetele si împuscaturile din sat, simtea ca vuietul apei o împiedica sa-si dea seama daca e urmarita sau nu. Pastrându-si luciditatea, Agripina mai descoperi un argument care sa-i sustina hotarârea de a-si continua drumul anevoios. Multe gospodine se refugiasera probabil în padure si turcii se luasera negresit dupa ele, de aceea trebuia sa nu se abata din drum oricât de greu i-ar fi fost.
Prin intermediul stilului indirect liber, sunt prezentate gândurile eroinei aflata într-o cumplita lupta cu sine însusi si cu muntele. Putem descoperi taria morala si dârzenia mostenite de la tatal ei: "Mai bine sa lupte pâna când i-o plesni inima in piept. Daca ajunge la stâna, poate sa cada si sa moara: au scapat copilasii".
Intr-un zguduitor monolog interior, ni se dezvaluie spiritul de sacrificiu al acestei femei. In calitate de mama, sotie si fiica: "Sângele lui Paun; rodul dragostei lor, lumina ochilor lui Danila!" Simtea raspunderea coplesitoare pe care o avea în salvarea copiilor. Principiile morale în respectul carora fusese crescuta, o faceau sa nu abandoneze lupta care ar fi însemnat o greseala de neiertat: "Cum sa mai dea ea ochi cu tata-sau! «"Ce mi-ai facut copiii? Unde e nadejdea si mângâierea mea?... > > " Gândul de a ajunge cu orice pret la stâna pentru a-si salva copiii, subliniaza frumusetea morala a acestei mame devotate: "Mai bine sa urce, sa urce! Sa nu se lase pâna ce nu s-o vedea macar în poienita de sub stâna si atunci, când o cadea moarta, Mariuca, Vlad si Paunas au scapat cu viata". Nu ezita nici o clipa sa-si riste viata pentru ca micutii sa scape teferi. Chiar ipoteza ca ea ar muri, nu poate împiedica în imaginatia ei salvarea copiilor: "Plansetul lor se va auzi de la stâna. Ciobanii vor veni si-i vor gasi".
Lupta istovitoare cu muntele, cu oboseala ei si a copiilor devine dramatica. Vazându-l pe Vlad cazând "ca un bujor frânt de ploaie", Agripina se opri pentru o clipa. Incordându-si auzul, cauta sa deosebeasca pericolul, dar nu reusi. Drumul devenise epuizant: "Era voinica Agripina, tânara si vânjoasa, dar povara cu care se lupta era peste puterile unei femei". Il luase pe Vlad în cârca, pe Paunas îl purta în poala, iar Mariuca, sleita de puteri si ametita se tinea de capatâiul brâului. Oboseala ajunsese aproape de istovire: "începu sa sovaiasca, asemenea vitei lovite între coarne ". Scriitorul noteaza senzatiile fizice de o intensitate rar întâlnita: "o sete groaznica îi frigea gâtlejul si maruntaiele", "gândurile i se topeau în cap", "ar fi secat, suvoiul dintr-o sorbire". Senzatiile de foc mistuitor sunt proiectate asupra naturii din jur, într-o halucinanta contaminare, prin intermediul comparatiilor, metaforelor si a personificarii toate de o mare expresivitate: "Copacii dimprejur zvâcneau si începeau sa se faca rosii... în pieptul ei ardea toata padurea si bataile inimii erau bolovani încinsi. Setea o chinuia ca un foc nepotolit. " Sugestive sunt verbele: "frigea", "se topeau", "fierbeau" ca si comparatia: "îsi arunca pe ochi câtiva pumni de apa, cum i-ar fi aruncat pe niste carbuni aprinsi. "
Eroina simte ca epuizarea fizica îi întuneca mintea, împiedicându-o sa mai gândeasca: "Gândurile i se topeau în cap... O perdea de sânge si de nebunie i se lasa, încet, pe creieri ".
Cu dragostea-i de mama capabila de orice sacrificiu, îsi poarta copiii, luptând din greu cu asprimea urcusului. Dupa ce-o lua în cârca pe fetita "cazuta mototol în frunze ", "îl lega pe Vlad de capatâiul braului si cu Paunas ametit de hurducatura drumului si lesinat de foame, porni mai departe ". Era la capatul puterilor si senzatiile fizice au devenit dureroase: "pieptul îi horcaia ca niste foaie ", "cu pumnii îsi vâra ochii în cap ", "vinele picioarelor îi tremurau, sânul i se umflase si o întepa îngrozitor".
Vointa de a ajunge în poienita, cu orice pret, este de nezdruncinat: "îsi stoarse puterile cu oarba înversunare si iesi din padure ". In poienita, cazu la umbra unei capite si în pacea din jur, ea cugeta nelinistita la soarta ciobanilor si a lui Danila: "Tata n-a simtit primejdia. Ciobanii sunt risipiti si turcii o sa-i ia fara veste ", Nemaigândindu-se la osteneala, cu dârzenie si cu un devotament total fata de colectivitate, lua hotarârea sa-i anunte: "Trebuie sa merg pâna la stâna!" Cu infinita duiosie, îl alinta în gând pe Paunas care suspina în somn: "Dormi, dragul mamei! Laptele meu e foc si otravaa. O sa te pun la ugerul unei capre "...
Când voi sa se scoale ca sa-si continue drumul, simti cum "o mie de junghiuri o strapunsera în tot trupul", "muntii si padurile se învârtira cu ea si toata greutatea trupului i se se rasturna în cap, ca apa dintr-o sticla, în gâtul sticlei, când o întorci cu fundul în sus". Ajunsa la capatul puterilor, simtindu-se "rau de tot" si ca nu mai poate sa gândeasca limpede, îl ascunse pe Paunas adormit într-o capita, apoi "porni nebuna, cu Mariuca si cu Vlad, dupa ea, fara sa le vorbeasca, fara ca sa-i mai stie. Privita de la distanta, pe drumul catre stâna, ea aparea coplesita de efortul supraomenesc pe care-l facuse, "avea umbletul si schimele unei nebune ". De altfel, portretul fizic al tinerei femei, pe care îl realizeaza scriitorul în finalul nuvelei, este unul pe care pecetea suferintei a fost pusa în chip tragic: "rosie-vânata la fata si cu camasa sfâsiata pe pieptul umflat ca un cimpoi, venea tot blagoslovind cu capul si cu mâinile ". Imaginea Agripinei ajunsa la capatul drumului, împlinindu-si datoria fata de copii, fata de tatal ei si fata de colectivitatea pastorilor, este subliniata printr-o comparatie care exprima tot supliciul fizic si moral prin care trecuse eroina: "Agripina cazuse în stâna, molcoma ca o capra sfâsiata de lupi. "
Este imaginea unui întreg popor înfruntând cu o dârzenie dusa pâna la sacrificiu toate "urgiile istoriei, dar rapus de, dusmani, un popor nenorocit si rob înca pe multe vreme ".
|
|
