|
Acasa » REFERATE » CARACTERIZAREA LUI TUDOR SOIMARU REFERAT
CARACTERIZAREA LUI TUDOR SOIMARU REFERAT
Referat, Caracterizarea Iui Tudor Soimaru
Introducere: Personajul principal al romanului "Neamul Soimarestilor", este Tudor Soimaru, urmasul unei familii de razesi, fiul lui Ionascu si al Anisiei, din satul Soimaresti din tinutul Orheiului. El cunoaste de mic copil lupta cu greutatile vietii care îl vor cali si-i vor influenta profund caracterul.
Dupa uciderea miseleasca a tatalui sau de catre Stroie Orheianu, familia sa pribegeste peste Nistru, sfârsind prin a se risipi. Insotii la început de un frate de-al sau, Tudor Soimaru pleaca peste hotare si slujeste în multe armate straine. Ramas singur printre straini dupa moartea fratelui sau cel mare, nu-si pierde cumpatul si-si câstiga existenta prin munca cinstita, lucrând în atelierul unui armurier. Curajul si încrederea în fortele proprii, firea sa aventuroasa îl determina sa îmbratiseze mestesugul armelor, în care se dovedeste deosebit de priceput. Ca ostean, cutreiera lumea, lupta în diferite osti fara un tel anume, mânat mai mult de dorinta de a-si arata curajul si barbatia, ramânând însa un pribeag.
Amintirea locurilor natale si a neamurilor sale ramase la Soimaresti, pe apa Râutului, se pastreaza nestirbita în sufletul osteanului. Dorul de ele îi cuprinde într-o zi sufletul si-l îndeamna sa se întoarca în Moldova: "Nu stiu de ce, în anii acestia in care ma aflu, dupa atata pribegie, m-a palit asa un dor sa-mi vad neamurile si pamântul in care am cunoscut lumina soarelui "..,! va marturisi cu nostalgie Tudor Soimaru.
De aceea, intors in Moldova, se inroleaza in oastea lui Tomsa, pentru a-l ajuta sa ia tronul Moldovei. Curajul si vitejia aratate in lupta de la Cornul lui Sas au o motivatie precisa - constiinta faptului ca lupta pentru tara sa, pentru neamurile sale. Castiga astfel increderea si aprecierea lui Tomsa. Dupa inscaunarea domnitorului, el nu cere nimic pentru sine, ci doar permisiunea de a-si revedea neamurile. "Eu sunt venetic in tara mea, doamne, si-ntai v-as cere sa-mi vad neamurile pe care de la Aron Voda nu le-am vazut".
Pleaca spre Orhei insotit de cei doi frati de cruce ai sai, Simeon Barnova si tatarul Cantemir-Bei, cu dorul în suflet dupa meleagurile natale. Cantemir-Bei numeste acest sentiment "boala moldoveneasca" si scriitorul nu pierde prilejul de a sublinia patriotismul adânc al romanilor in opozitie cu psihologia nomada: "Voi sunteti ca si codrii de la Orhei care stau in locurile lor de o mie de ani". Tudor adaposteste in adancul sufletului acest destin etern al romanilor relevat si de Simeon Banova de a fi "blastamati sa nu se poata desparti de mosia lor". De altfel, inca din copilarie, tatal sau ii insuflase aceasta tainica legatura cu locurile natale, spunându-i: "Tine minte, baiete, ca pamânturile noastre sunt cele mai frumoase din Tara de Jos ".
Caracterizare: Avem imaginea unui ostean tânar, inalt, bine legat, cu caciula de blana si cizme inalte pana la genunchi. Cei douazeci de ani de pribegie au facut din puiul de razes un ostean viteaz si ager, cu o bogata experienta de viata, dar si cu dragoste statornica fata de meleagurile natale.
Pe drumul intoarcerii spre casa, osteanul "cu ochi patimasi si plini de foc ", acum capitan in oastea lui Tomsa, se aprinde ca o flacara dupa frumoasa Magda Orheianu, pe care o salvase din mainile cneazului Vasca. Sentimentul de dragoste care pune stapanire pe el îl face sa i se daruie fara rezerve, cu toata caldura si sinceritatea: "Nu spuse nici o vorba, dar în cosul pieptului ii ardea o flacara naprasnica si inima-i batea cum nu-i batuse niciodata la primejdii". Fire sensibila si pasionata, el e stapanit de o iubire patimasa, pe care insa o tainuieste ca pe un lucru scump.
Capabil de trairi sufletesti intense, Tudor Soimaru nu-si uita nici neamurile si nici satul catre care se îndreapta cu o graba care-i surprinde pe tovarasii sai de drum. Dar el, plin de emotie, li se destainuie: "Fratilor, zise el, aceasta-i satul meu!"... "si nu l-am vazut de douazeci de ani".
La Soimaresti, dupa ce e recunoscut, e primit cu bucurie de neamurile sale: "era cuprins de mâini, îmbratisat de veri si matuse ". Scena are o puternica încarcatura simbolica, sugerând sfârsitul pribegiei lui Tudor si intoarcerea printre ai sai. E momentul ca osteanul, pana atunci fara tara, sa împlineasca si cealalta latura a menirii sale, sa-si puna bratul otelit in slujba idealului suprem al razesilor: lupta pentru dreptate si libertate. Mos Mihu îl duce în mod firesc în cimitir, la mormântul tatalui sau ucis miseleste si apoi, vorbindu-i cu durere si mânie, îi arata gospodaria Soimarestilor risipita din vina boierului, urmarind sa trezeasca în sufletul lui Tudor ura si dorinta de razbunare.
Echilibrul sufletesc al eroului este pus la grea încercare în momentul în care Mihu, ii spune cine este vinovat de toate nenorocirile, îi dezvaluie numele: boierul Stroie Orheianu, stapânul de la Murgeni. Momentul deosebit de dramatic, marcheaza nasterea unui puternic conflict psihologic între dragostea pentru fata boierului si datoria de a razbuna moartea tatalui sau si nedreptatile facute razesilor: "Tudor Soimaru ramase ca fulgerat, cu ochii rotunziti, înfricosati de groaza launtrica. Abia avu puterea sa se stapâneasca, înghiti greu de câteva ori si ramase privind întunecos spre mormântul de dinaintea lui", La început, spera într-o împacare cu boierul prin casatoria sa cu Magda. Dornic s-o revada, prada iubirii sale patimase, Tudor pleaca în Polonia împreuna cu prietenii sai. Dar fata boierului, prefacându-se ca nu-l cunoaste, îl umileste în fata nobililor poloni, dispretuindu-i iubirea. Purtarea Magdei îi zdrobeste inima, dar îi limpezeste mintea. Atunci întelege ca între ei, razesul de la Soimaresti, si Magda, fiica boierului de la Murgeni, nu poate exista o legatura sufleteasca, ca si-a primejduit zadarnic viata si ca a gresit fata de neamurile sale punând în egoismul lui trecator mai presus iubirea fata de datoria pe care o avea de îndeplinit.
Desi este arestat ca spion al lui Tomsa la îndemnul boierului Orheianu, scapa ajutat de prietenii sai si se întoarce cu sufletul ranit la Soimaresti, hotarât sa-si uite suferintele, dar nelinistit înca de fiorul iubirii. De aici începe drumul aspru care-l va conduce în final la biruinta sentimentului datoriei fata de cei de un neam cu el.
Confruntarea dintre Tudor Soimaru si boier este apriga, dezlantuita brusc, dupa ce fusese mult stapânita sub o liniste înselatoare în sufletul lui Tudor si sub "vorbe blajine si rânjite" de catre boier. Intreaga ura, durere si umilinta îndurate de Soimaru, scuipat de boier si amenintat cu buzduganul, izbucnesc în miscarea fulgeratoare cu care osteanul trage sabia si se zugravesc pe chipul sau: "Atunci îl vazura întâi neamurile lui, turbat ca fiara, cu ochii crunti si cu obrazul ca de var. Se schimbase într-o clipa si nu-l mai cunosteau ". Capitolul XXXV, intitulat sugestiv "Mortii poruncesc celor vii", înfatiseaza tocmai acest moment de maxima încordare în desfasurarea actiunii. Acum Tudor îndeplineste "porunca" mortilor neamului sau, aceea de a pedepsi cu moartea suferintele si umilintele îndurate, de a razbuna uciderea lui Ionascu.
O data cu reantoarcerea între ai sai, viata sa capata un sens nou, iar sufletul sau îsi regaseste echilibrul. Pe vatra în care arsese focul mistuitor al dragostei pentru Magda, se înfiripa timid, dar puternic, dragostea pentru Anita, fata de razes, carc-i va deveni sotie.
Tudor Soimaru este un personaj reprezentativ pentru obstea razesilor din mijlocul careia s-a ridicat, pentru oamenii aceia liberi, cu dragoste de mosie si de valorile mostenite de la înaintasi. El întruchipeaza idealul de frumusete morala al omului din popor, barbatie în sfidarea pericolelor si a mortii, generozitate, fidelitate în prietenie, întelegere fata de cei necajiti, spirit justitiar. Portretul moral al eroului se dezvaluie treptat, în mod indirect, din actiunile întreprinse, din conflictele sufletesti, din relatiile cu celelalte personaje, cu mos Mihu, cu prietenii sai, cu razesii sau cu Stroie Orheianu.
Asa cum remarca George Calinescu, M. Sadoveanu este "un creator de atmosfera, un analist al sufletelor impenetrabile, un dramaturg în proza, încordat, un cunoscator al individului si al colectivitatii, al grupului arhaic si al societatii moderne, un întelept oriental, vorbind în pilde si un critic al ordinii sociale nedrepte".
|
|
