|
Acasa » REFERATE » CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI REFERAT
CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI REFERAT
Referat "Cel mai iubit dintre pamanteni" de Marin Preda
Intampinat cu elogii la aparitie,"Cel mai iubit dintre pamanteni", este romanul care incheie o activitate literara exemplara. Asemenea unui lucru predestinat, anul 1980, cand vede lumina tiparului ultimul roman al lui Marin Preda, inseamna momentul de trecere in nefiinta a scriitorului. Cartea aceasta este"romanul unui destin care asuma o istorie, romanul unei istorii care traieste printr-un destin".
Raspunzand, intr-un interviu acordat ctriticului literar M. Ungheanu, in 1975, privitor la Vocatie si aspiratie, Marin Preda marturiseste ca romanul Morometii este romanul vocatiei, dar"ceea ce voiam eu sa fac in continuare, pornind de la el este aspiratie". Intradevar romanele care au urmat [Marele singuratic, Risipitorii, Intrusul, Delirul], detaliaza artistic drumul spre "aspiratie", finalizat, in formule artistice desavarsite, prin romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni". Culme a creatiei lui Marin Preda, noua sa carte este un "roman-eveniment de epoca", fundalul central la care se raporteaza faptele fiind deceniul al saselea al secolului nostru, numit simbolic"obsedantul deceniu". Roman al unor experiente fundamentale de viata, cartea este structurata in zece parti, repartizate in trei volume. Relatarea faptelor si a trairilor se face la persoana intai, opera fiind o confesiune, care creeaza impresia de autenticitate, intr-un adevarat spectacol al pasiunilor umane. Ajuns a doua oara in detentie pentru o crima involuntara, Victor Petrini, protagonistul romanuluiu, in asteptarea procesului, scrie romanul vietii sale. Asemeni eroilor lui Camil Petrescu, al caror destin sta sub semnul luciditatii, Victor Petrinii, un intelectual si un filosof, este obsedat de reperarea unor cauzalitati care fac din individ o victima a mecanismelor sociale si politice. Romanul dedica o mare parte din primele doua volume initierii erotice a lui Petrini, in anii de liceu si la Universitate. Intrerupe, insa, brusc visele tanarului, care, invinuit de participare la ispravile unei bande contrarevolutionare, asa-numita "sumanele negre", este arestat si condamnat sa lucreze trei ani intr-o mina de plumb. Destituit din postul de asistent universitar si condamnat la munca silnica, Victor Petrini traieste experienta decaderii conditiei umane. Aici, pentru a supravetui, este nevoit sa ucida un tortionar inrait, crima ramasa nedescoperita. Eliberat din inchisoare dupa trei ani, practica diverse meserii nepotrivite cu pregatirea sa intelectuala. Contabil la "Oraca", deratizator in echipa condusa de fiorosul si grotescul Bacaloglu, Victor Petrini este impins mereu in situatii limita, cunoscand direct zonele cele mai de jos ale degradarii umane.
Numeroase pagini din roman sant consacrate iubirii. Dupa experientele erotice din tinerete, Victor Petrini o intalneste pe Matilda, sotia poetului Petrica Nicolau. Dupa desfacerea cuplului, Victor Petrini se casatoreste cu Matilda. Casnicia, alaturi de arhitecta Matilda, se transforma intr-un adevarat cosmar. Pana la urma se desparte de Matilda, chiar daca legatura lor ar fi putut dainui prin existenta fiicei lor, Silvia. Se indragosteste mai tarziu de Suzy Culala, fiica unui industrias, secretara la "Oraca" in perioada cand Victor Petrini indeplineste functia de contabil. In curand insa avea sa se intample accidentul dramatic ce-l va aduce din nou pe Victor Petrini in detentie. Intalnirea cu inginerul Pencea, sotul nemarturisit al iubitei sale Suzy, determina o noua crima. In legitima aparare, Victor Petrini se salveaza arucandu-l din cabina telefericului. Apoi declara crima si astfel este din nou inchis. Romanul inchide o experienta de viata bazata pe sondarea neobisnuita a realitatii si a manifestarilor psihicului uman. In acest roman meditaria devine o forma a epicului, transformand experienta de viata intr-o constiinta care inregistreaza si sanctioneaza datele realitatii. Opera este o dezbatere despre conditia omului in raport cu societatea, cu istoria si morala, in raport cu sine insusi. Ifatisand sistemul social si politic intr-un anume timp, cu psihologia si tipologia ce-l caracterizeaza, "Cel mai iubit dintre pamanteni", este un roman-ciclic, cum ne-ar putea sugera numarul mare de pagini, ci "poate fi numit ca un roman total.
Faptul ca se impletesc armonios, in tesatura epica a cartii, evenimente politice contemporane si figuri notabile ale vremii cu datele biografice ale lui Petrini, explica determinarea de "bildungsroman intelectual" care i-a fost atribuita cartii. Istorisind intamplari traite nemijlocit"comentandu-si experienta adunata pe toate planurile existentei", Victor Petrini se autoanalizeaza, dezvaluindu-ne un portret tulburator al unui individ care pin vointa, tenacitate si ratiune este sortit sa supravietueasca si sa devina invingator, in plan spiritual desigur. Eroul cartii, un alter ego al scriitorului, creeaza un tulburator pamflet impotriva injosirii si degradarii umane, facand astfel procesul fanatismului politic al acelor vremuri. Edificatoare in acest sens este scena in care se relateaza despre scoaterea de la catedra, fara temei a poetului si filosofului Lucian Blaga. Surprinderea unor conflicte si tipuri umane din mediul uzinei dezvaluie profunzimea studiului social si capacitatea autorului, asemenea lui G.Calinescu, de a ridica, la rangul de metafora, datele realitatii, ale experientei traite direct. Scenele despre viata din inchisoare si despre torturile interogatoriului constitue tabloul cel mai intunecat, in care degradarea conditiei umane atinge cotele paroxismului. Fiind un roman social-politic si de moravuri,"Cel mai iubit dintre pamanteni" este, in acelasi timp, un roman de dragoste, o cronica a cuplului erotic, a miscarii vietii lui interioare.
Construit pe mitul fericirii prin iubire, romanul urmareste, cu o extraordinara forta de seductie artistica, tensiunile cuplului, a cariu armonie se sprijina pe inflacarari si combustii ale sufletului. Iubirea este"ca o prada' ce presupune un proces dinamic, cu impliniri si hartuieli, cu instrainari si despartiri. Scriind despre toate acestea Marin Preda ni se reveleaza ca moralist sever, ca analist fin si aparator indarjit al familiei-forma de rezistenta a cuplului erotic. Emblematica pentru destinul eroilor, ca de altfel pentru intreaga opera a lui Marin Preda, este fraza care incheie romamul"daca dragoste nu e nimic nu e!...".
"Cel mai iubit dintre pamanteni" se inscrie in randul marilor creatii realiste din literatura romana, avand afinitati artistice cu opera lui Balzac, Stendhal, Dostoievski.
|
|
