|
Acasa » REFERATE » COMENTARIU, ALEODOR IMPARAT, PETRE ISPIRESCU
COMENTARIU, ALEODOR IMPARAT, PETRE ISPIRESCU
Comentariu "Aleodor Imparat" referat Petre Ispirescu
Si basmul "Aleodor-Imparat", cules de Petre Ispirescu de la "un scolar din gimnaziu, sezator in dusumea, localitate in Bucuresti, la anul 1875", rescpecta schema traditionala a acestei creatii populare. In cepand cu formula "A fost odata ca niciodata", autorul anonim ne dezvaluie mai întâi supararea unui împarat ca n-avea si el, "ca toti oamenii", un fecior. La batrânete însa dorinta i se îndeplineste si "dobândi un drag de copilas, de sa-l vezi si sa nu-l mai uiti". Bucuria este cu atât mai mare, cu cât "baiatul de ce crestea, d-aia se facea mai istet si mai iscusit".
In ceasul mortii, împaratul îsi sfatuieste fiul sa nu vâneze pe mosia lui Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop, deoarece "cine calca acolo nu scapa nepedepsit".
Dupa moartea împaratului, Aleodor cârmuieste întelept tara si respecta sfatul tatalui sau, dar într-o zi, pe când se afla la vânat, greseste si calca pe pamântul "pocitaniei de om". Acesta îi cere fiului de împarat sa-i aduca pe fata lui Verdes-împarat, daca vrea sa-l ierte pentru ca-i calcase mosia.
Plecat la drum, întâlneste o stiuca, un corb si un taune carora le cruta viata si îi ajuta, primind din partea acestora promisiunea ca îl vor ajuta la rândul lor atunci când va avea nevoie. Ajungând la curtea lui Verdes-împarat, Aleodor afla ca, pentru a dobândi fata, trebuie sa depaseasca trei încercari.
Cu ajutorul noilor sai prieteni fiul de împarat iese învingator la sfârsitul celor trei probe, deoarece în a treia zi se ascunde asa de bine, încât fata împaratului se recunoaste învinsa.
Aleodor o duce la "pocitania Pamântului", asa cum promisese, dar aceasta refuza sa se casatoreasca cu o asemenea fiinta. De aceea, de necaz, pocitania plezneste si moare.
In aceasta situatie, Aleodor-împarat îsi întinde împaratia si pe mosia lui "Jumatate-de-om-calare-pe-jumata-te-de-iepure-schiop si se casatoreste cu fata lui Verdes-împarat, spre bucuria supusilor sai.
Formula finala "Iara eu încalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa" — marcheaza sfârsitul întâmplarilor, care se încheie în mod fericit, într-o nota de optimism. Intreaga naratiune este o ingenioasa împletire de întâmplari reale (dorinta împaratului de a avea urmasi, comportarea lui Aleodor ca împarat, casatoria lui cu fata lui Verdes-împarat), cu cele fantastice (existenta lui Jumatate-de-om, întâlnirea lui Aleodor cu stiuca, corbul si cu taunele, transformarile suferite de el).
Dupa cum arata si titlul basmului, personajul principal este Aleodor-împarat, fiu de împarat, aparut cu greu pe lume, pentru a mângâia batrânetea parintilor sai. Frumos peste masura, el era "un drag de copilas, de sa-l vezi si sa nu-l mai uiti", frumusete pe care o constata, mai târziu, si fata lui Verdes-împarat, afirmând ca "mult e nurliu si dragalas", iar "boiul lui arata a fi ceva mai deosebit", si pentru care ajutoarele îl numesc Fat-Frumos.
Frumusetii fizice i se adauga istetimea si iscusinta, deoarece "baiatul de ce crestea, d-aia se face mai istet si mai iscusit". Aceste calitati, ca si cea de bun organizator si conducator, le dovedeste cu prisosinta dupa ce urca în scaunul împaratiei, unde "desi copilandru, puse tara la cale ca un om matur". De aceea el câstiga admiratia si pretuirea supusilor sai: |"toata lumea era multumita de domnirea sa, iar oamenii se faleau ca le-a fost dat de sus sa traiasca în zilele lui".
Este pasionat de vânatoare si respecta cu sfintenie sfaturile tatalui sau, tinându-si astfel promisiunea facuta de a nu calca pe mosia vecinului. Când greseste însa, fara voia lui, îsi face reprosuri si îsi recunoaste vina, dar sinceritatea sa si respectul pentru adevar sunt luate de adversarul sau drept dovezi de lasitate: "— Eu te socoteam mai altfel; dar vad ca ai de gând sa-ti ceri iertaciune de la mine ca toti fricosii.". Se simte jignit de aceasta atitudine si de aceea accepta cu barbatie si curaj orice confruntare: "Eu ti-am spus curatul adevar, si daca vrei lupta, alegeti: în sabii sa ne taiem, în buzdugane sa ne lovim ori în lupta sa ne luptam."
Intelept fiind, stie "ca de omul dracului, sa dai si sa scapi" si fagaduieste în cele din urma sa duca la sfârsit slujba cu care îl va însarcina O data misiunea asumata, îsi respecta cuvântul dat, "ca unul ce era om de omenie", cum recunoaste însusi Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-icpure-schiop, si se straduieste "cum sa-si îndeplineasca sarcina mai bine".
Intâlnirile succesive cu stiuca, cu corbul si cu taunele releva bunatatea sufleteasca a eroului ("era baiat viteaz si de treaba"), care în final va fi rasplatita. Comportarea sa fireasca, dar înteleapta, buna-cuviinta si respectul pe care le dovedeste fata de Verdes-împarat, tenacitatea si dârzenia cu care-si îndeplineste misiunea îi impresioneaza pe împarat si pe fata sa si ei recunosc în el un om deosebit, cu calitati alese, de care fata se îndragosteste fulgerator si statornic.
Aleodor-împarat are însa si însusirile specifice unui personaj cu puteri supranaturale: el întelege glasul fapturilor necuvântatoare (stiuca, corb, taune) si are capacitatea de a se metamorfoza în cosac, în pui de corb si lindina prin interventia ajutoarelor sale.
Prin trasaturile sale caracteristice, personajul apartine fortelor binelui reprezentate si de tatal sau, de stiuca, de corb si de taune, opuse fortelor râului constituite din Ju-matate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop si într-un fel din Verdes-împarat si de fata sa.
Compozitional, basmul Aleodor-împarat respecta structura traditionala prin folosirea formulelor narative de început mediana si finala. De asemenea, sunt prezente si situatia initiala (nasterea lui Aleodor care devine împarat dupa moartea tatalui sau), cauza, care determina actiunea (încalcarea proprietatii lui Jumatate-de-om-calare-pe-jumata-te-de-iepure-schiop) si încercarile prin care trebuie sa treaca eroul în îndeplinirea misiunii asumate (întâlnirile cu stiuca, cu corbul si cu taunele, cucerirea mâinii fetei lui Verdes-împarat).
In îndeplinirea misiunii asumate, în trecerea "probelor", intervin ajutoarele (stiuca, corbul, taunele), si sunt prezente si obiecte magice (solzul de peste, pana de corb si aripa de taune, ochianul fermecat al fetei de împarat).
Si aici, ca si în alte basme, este prezenta cifra magica 3 (trei ajutoare, trei obiecte magice, trei încercari, veselia tine trei zile si trei nopti) ce apare mai ales în situatiile limita în care este pus eroul.
Oralitatea stilului, o alta caracteristica a basmului, este sustinuta prin folosirea interjectiilor ("iata", "ia", "i" etc), a vocativelor („Aleodor draga", „dragul tatei", "voinicule" etc.) si a unor cuvinte si expresii populare ("o stârpitura de fecior", "a-si da sufletul", "tatâne-sau", "a da din colt în colt" etc).
Atât prin oralitate, cât si prin celelalte aspecte prezentate (continut, personaje, structura), naratiunea Aleodor-împarat se încadreaza în categoria basmului a carui specie o reprezinta în mod stralucit si convingator.
|
|
