|
Acasa » REFERATE » COMENTARIU, POVESTEA CIOCARLIEI, REFERAT, LEGENDA
COMENTARIU, POVESTEA CIOCARLIEI, REFERAT, LEGENDA
Comentariu "Povestea ciocarliei" referat
O legenda mitologica fantastica este "Povestea ciocârliei", a carei asemanare cu basmul este izbitoare. Vrând sa explice originea ciocârliei, trilul si zborul ei, autorul anonim plaseaza actiunea în plin fantastic.
Ca si în basme, "era odata un împarat si-o împarateasa care aveau si doi copii, frumosi fara seaman". Copiii ramân orfani, caci "parintii s-au calatorit spre lumea cealalta".
Coborând pe pamânt, Sfântul Petre ia Soarele pe cer, iar pe Lia, la dorinta ei, o transforma într-o pasare, împlinind astfel si hotarârea lui Dumnezeu "ca fratele si sora sa nu stea împreuna toata viata".
De atunci, Soarele, sfâsiat de dorul de parinti si fata de sora sa, se uita cu tristete în jos prin sticla albastra a cerului, iar Lia ciocârlia, cum îi zareste fata, se ridica în zbor spre el, rugându-se lui Dumnezeu "sa-i deschida portile cerului si s-o lase sa-si vada fratiorul". Istovita, se lasa în jos ca o sageata, si dupa ce îsi vine în fire, ea îsi înalta iar ruga catre Dumnezeu, iar cade, iar se ridica "dar la Soare tot nu ajunge".
Asadar, ciocârlia este o fata de împarat, trilul ei este ruga catre Dumnezeu, iar zborul avântat si caderea spre pamânt sugereaza permanenta zbatere si istovirea pentru realizarea dorintei de a ajunge la Soare.
Aici, în aceasta legenda, elementele fantastice au ponderea si consistenta celor din basme. Mai întâi, autorul anonim creeaza atmosfera fantastica prin formula "cica era o data", apoi apare interventia fortei divine prin "orânduiala" lui Dumnezeu si împlinirea ei de catre Sfantul Petre care a coborât pe pamânt, ca în final sa fie posibila metamorfozarea celor doi copii în astru si într-o pasare, care se cauta în permanenta.
De asemenea, ca si în basme timpul si locul actiunii nu sunt bine precizate, totul petrecându-se "odata", "pe vremea aceea", "pe pamânt", "la palatul împaratesc", iar dintre întâmplarile narate, reale pot fi doar existenta unui împarat si a unei împaratese care aveau doi copii frumosi, ramasi apoi orfani.
Apropierea de basm este realizata si prin procedeele artistice folosite. Astfel se remarca îmbinarea naratiunii cu descrierea si dialogul. Daca primul dintre aceste moduri de expunere prezinta succesiunea faptelor, a întâmplarilor, descrierea, mai putin folosita, evidentiaza unele dintre trasaturile personajelor carora autorul anonim le realizeaza succinte portrete: "Lia s-a prefacut într-o pasarica mica, cu penele cenusii si cu ciocul ca un ghimpe". La rândul lui, dialogul puncteaza doar dorintele arzatoare si hotarârile definitive, capitale: "Sfinte-Parinte ai mila de noi!...", "— Sa ma faci taica-parinte o pasarica.", "— Ciocârlie sa-ti fie numele de acum".
Tot de factura populara sunt si procedeele expresive de formare a superlativului absolut: "frumosi fara saman", "fata lui lucea ca aurul si parul tot asa de-ti lua ochii", "asa mandrete de copii" etc.
Aceasta legenda impresioneaza prin caracterul fantastic al întâmplarilor, prin firescul naratiunii si prin puternica impresie ce o lasa asupra ascultatorilor soarta celor doi frati orfani predestinati sa nu stea împreuna toata viata
|
|
