|
Acasa » REFERATE » COMENTARIU, VERSUL TARII, REFERAT, ION PILLAT
COMENTARIU, VERSUL TARII, REFERAT, ION PILLAT
Comentariu "Versul Tarii" de Ion Pillat
Oda
(Apartenenta operei la genul liric, specia literara oda)
"E graiul tau ca frunza/Cu freamat de padure:/Grai de cioban noptând pe plaiuri/Cu turmele la foc de stâni.
Grai de plaies pornind la munte/ Cu cal, desaga si secure./ Grai de pârâu legând luceferi/ în zori, prin claile de-fân."
Ion Pillat (1891 - 1944) este poet interbelic, lirica sa fiind puternic ancorata la pamântul stramosesc, exprimând profunda dragoste pentru neam si tara, pentru limba româneasca.
Oda este o specie a genului liric, prin care autorul i-si exprima direct sentimentele de admiratie si veneratie pentru tara, popor, o personalitate glorioasa, o idee mareata sau un eveniment de interes national. Tonul este elogiativ, autorul scotând în evidenta meritele deosebite ale celui laudat, omagiat.
Poezia "Versul tarii" de Ion Pillat este o oda închinata limbii române, poetul exprimându-si admiratia pentru frumusetea, forta de expresie si rezistenta acesteia de-a lungul veacurilor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei nationale.
Titlul poeziei este o metafora expresiva, alcatuita din substantivul "vers", care sugereaza ideea ca limba are muzicalitate si sensibilitate, este armonioasa, poetica si determinantul în genitiv - "tarii", ce exprima faptul ca acest grai strabun îi apartine pe deplin si dintotdeauna neamului românesc.
Structura, semnificatii, limbaj artistic
Poezia "Versul tarii" de Ion Pillat este alcatuita din doua strofe de câte patru versuri fiecare si exprima succint, dar cu profunzime ideatica, însusirile alese ale limbii române.
Prima strofa începe cu o afirmatie ferma privind existenta de veacuri a limbii române -"este"-, prin prezentul verbului "a fi", care implica imediat apartenenta la tara, exprimata prin adjectivul pronominal posesiv "tau". Poetul se adreseaza direct tarii, exprimându-si admiratia pentru vechimea limbii române, care vine din vremuri ancestrale (stramosesti -n.n.) si care îsi are Originea în limbajul popular. Aceasta idee este ilustrata de comparatia "graiul (...) ca frunza /Cu freamat de padure: /Grai de cioban". Autorul sugereaza astfel principala îndeletnicire a românilor, care din vremuri stravechi s-au ocupat cu pastoritul. Limba stramoseasca este definita prin opozitia care explica provenienta limbii si permanenta ei pe aceste meleaguri: "Grai de cioban noptând pe plaiuri / Cu turmele la foc de stâni".
Strofa a doua accentueaza ideea ca limba româna a rezistat de-a lungul istoriei, fiind aparata, ca si tara, având un trecut glorios si învingând toate vicisitudinile. Dragostea fata de limba stramoseasca este definita metaforic prin "Grai de plaies", acesta fiind simbolul românului carev a aparat dintotdeauna frontierele tarii, sugerând aici aceeasi grija pentru pastrarea expresivitatii si puritatii cuvântului strabun. Enumeratia "Cu cal, desaga si secure" compune portretul plaiesului, accentuând asupra obiceiurilor si vietii traditionale a românului. Versurile urmatoare evidentiaza însusirile limbii, care este melodioasa ca un "grai de pârâu", idee exprimata printr-o metafora personificatoare. Limba româna este stralucitoare si luminoasa asemeni luceferilor care lumineaza în zori si are permanenta peste veacuri, fiind dintotdeauna limba poporului român: "prin claile de fân".
Limba româna este ancestrala, permanenta si vie ca frunza codrilor, s-a nascut din limbajul popular al ciobanilor, a fost aparata cu dragoste de plaiesi, este muzicala ca susurul apelor curgatoare si stralucitoare ca astrii care lumineaza întreaga fire.
Prozodia. Versurile poeziei sunt inegale, masura variind între 7 si 9 silabe, rima nu exista.
Deoarece Ion Pillat îsi exprima sentimentele de admiratie si pretuire fata de expresivitatea, muzicalitatea si vechimea limbii române, folosind mijloace artistice si un ton solemn, elogiativ, poezia "Versul tarii" este o oda.
|
|
