|
Acasa » REFERATE » COMENTARIU CAMARA DE FRUCTE, ION PILLAT
COMENTARIU CAMARA DE FRUCTE, ION PILLAT
Comentariu "Camara de fructe" referat de Ion Pillat
Ion Pillat este o voce dinstincta în literatura interbelica, printr- "un lirism evocator, elegiac, ridicat pe un strat de reprezentari concrete sau de trairi personale ", ori prin "fondul meditativ completat abundent sau disociat prin acute si importante implicatii de ordin intelectual materializat într-un depozit tematic eterogen [...]". (Mircea Tomus)
Ca autor de pasteluri, Ion Pillat descinde din creatia lui Vasile Alecsandri, creatorul acestei specii în literatura româna, pentru ca el a cautat, asemenea bardului de la Mircesti, frumusetile pamântului natal, ale locurilor copilariei, unde a venit adesea pentru a le admira, fie cu ochii copilului deodinioara, fie cu sufletul adultului încarcat de nostalgia scurgerii timpului. De aceea sentimentele exprmate sunt mai profunde, interiorizarea lor atingând adâncimi nebanuite.
Pastelurile pillatiene, în majoritatea lor, sunt în aceeasi masura si elegii în care poetul da glas sentimentelor sale de nostalgie, de tristete pentru ceea ce a fost cândva.
O astfel de poezie este si "Camara de fructe", care face parte din volumul "Pe Arges în sus", publicat în anul 1923 si în care poetul înfatiseaza peisajul natal, pamântul strabun si darurile lui.
Dupa cum arata si titlul poeziei, obiectul descrierii este camara de fructe si amintirea poetului reface întreaga bogatie a "camarii de altadata".
Patrunderea în acest univers abandonat cândva, în acest "rai oprit", se face cu piosenie si teama, dar gestul este suficient ca sa trezeasca în amintire "mireasma si racoarea si umbra uitata" a poamelor.
Acum, poetul retraieste imaginile si senzatiile de odinioara în fata amintirii bogatiei, la modul proustian, caci se realizeaza si o întoarcere în timp, o regasire a copilariei pierdute: "Ma prinde amintirea în vânatul ei fum".
Imaginea opulentei camarii este de o forta artistica impresionanta, caci amintirea este coplesita de o adevarata invazie a roadelor pamântului: pe politi si rafturi cresc, ca pe ruguri "piersici de jar si-albastri struguri/ Si pere de-aur rosu cu flacari de parfum".
Totul creeaza o impresie fabuloasa, de basm, caci poetul vede si "pepeni verzi — smaragde cu miezul de rubin — / Si tamâiosii galbeni ca soarele de vara", si caise si gutui care, asemenea unor "trandafirii lampioane si lampi de aur verde", "se-aprind fantasmagoric", camara însasi fiind asimilata unei vrajitoare.
In fata acestui tablou ireal, poetul traieste senzatia pierderii ratiunii si iesirea din starea debusolanta se realizeaza printr-un refuz impus siesi, sugerat prin gestul închiderii: "Dar parasind camara ce mintile îmi pierde,/ Tot rodul vrajitoarei cu lacat îl încui."
Imaginile si senzatiile pe care le retraieste scriitorul în amintire sunt reliefate printr-o serie de epitete, comparatii si metafore. Majoritatea epitetelor sunt cromatice, se sugereaza o diversitate de culori de la vinetiu si albastru, la verde si rosu, de la galben la trandafiriu, tonurile fiind când tari, când moi si dulci, ca într-un adevarat spectru: "vânatul ei fum", "piersici de jar", "albastri struguri", "pere de aur rosu", "pepeni verzi", "tamâiosi galbeni" etc.
Dupa cum se observa, aceste imagini artistice sunt preponderent vizuale, ca si acelea realizate prin comparatii sau metafore apozitive: "tamâiosii galbeni ca soarele de vara", "smaragde cu miezul de rubin" (pepenii), "trandafirii lampioane si lampi de aur verde" (caisele si gutuile). O imagine olfactiva vine si ea sa sporeasca vraja camarii de fructe ("pere... cu flacari de parfum"), sugerând buchetul unei miresme dulci si staruitoare.
In strânsa legatura cu aspectele descrise, poetul îsi exprima propriile sentimente de teama, de retinere, înlocuite apoi de uimire, tristete si regret pentru ca totul "izvoraste din sufletul copilului de altadata si din nostalgia în omul matur de azi, dupa raiul pierdut al copilariei de atunci", dupa cum însusi scriitorul marturisea.
Prin faptul ca este descris un aspect din natura, cu ceea ce are caracteristic si în strânsa legatura cu care sunt exprimate propriile sentimente ale autorului, poezia "Camara de fructe" este un pastel, specie literara al carei creator în literatura româna este Vasile Alecsandri.
|
|
