|
Acasa » REFERATE » COMENTARIU CAMASILE, REFERAT GRIGORE VIERU,
COMENTARIU CAMASILE, REFERAT GRIGORE VIERU,
Referat "Camasile" Comentariu de Grigore Vieru
Cu poezia "Camasile" ne aflam în atmosfera lirismului cosbucian, din creatiile poetice despre "Razboiul de Independenta" (Trei, Doamne, si toti trei; O scrisoare de la Muselim-Selo etc.), Grigore Vieru dezvolta în aceasta poezie motivul dragostei materne. Pretextul ales este speranta mamei ca fiul ei n-a murit în razboi si se va întoarce în curând. Nadejdea si durerea sufleteasca se risipesc în gesturi simple, dar cu sensuri adânci. Versul cu care se deschide poezia (,Afost razboi"),izolat prin punct de celelalte, devine leitmotiv si plaseaza evenimentul existential într-un timp istoric si social încadrat în unele limite referentiale
In aceasta prima unitate ideatica, poetul, prin cuvinte semnificative (a fost, amintire) pune în relatie imaginea înca vie a razboiului cu viata tânarului a carui amara amintire staruie. Urmatoarea secventa ideatica, desfasurata în spatiul a doua strofe, constituie esenta poeziei. Gestul mamei de a spala sâmbata "De ani prea lungi de-a rândul" camasi vechi si noi semnifica speranta nutrita în sufletul sau ca moartea fiului ei în razboi este numai o parere. Trairea dramatica, în aceasta situatie-limita este sugerata de gestul ritualic: |"Si iar luând camasile în poala/ De cum ajunge sâmbata/ Le spala". Prin notatie exacta, într-un limbaj deosebit de simplu si accesibil: "De cât au fost, ah/ La izvor spalate/ S-a ros de-acum uzorul/ Si, alb, bumbacul/ S-a rarit la spate", poetul reuseste sa fixeze gestu] mamei îndurerate în atemporalitate, conferindu-i valoare de mit. Graitoare sunt, în acest sens, imaginile din versurile-cheie: "Tot vine la izvoare/Ea si gândul". Remarcam, de asemenea, oralitatea stilului, sustinuta de cuvinte si expresii ale limbii vorbite, venite din limba populara: Tot vine, decum ajunge; interjectia "ah",conjunctiile cu valoare narativa: si, ci, etc.
Cea de-a treia unitate semantica, echivalenta cu ultima strofa, sintetizeaza motivatia gestului mamei. Tensiunea dramatica atinge aici punctul culminant, în versuri ce contin o întrebare retorica: "Baiatul ei cel drag, baiat/ Cu ce se-mbraca, bunul/ Daca vine?. Propozitia subordonata cauzala, cu care se deschide ultima strofa ("Caci mâine/ Fac baietii hora-n sat") încearca o motivatie a gestului, transferând emotia din plan individual la nivelul colectivitatii.
Aparenta împacare, izvorâta din speranta ca feciorul se va întoarce de la razboi, se exprima cu sinceritate si seninatate in cuvinte calde si luminoase.
Delicatetea si gingasia expresiei poetice, nobletea sentimentului evocat în poezie confera textului vigoare artistica.
|
|
