|
Acasa » REFERATE » COMENTARIU COPILARIE, REZUMAT, VICTOR EFTIMIU
COMENTARIU COPILARIE, REZUMAT, VICTOR EFTIMIU
Comentariu "Copilarie" de Victor Eftimiu
Cuprinzând circa o suta de volume, creatia literara a lui Victor Eftimiu este constituita din piese de teatru, opere în proza, scrieri memorialiste, poezii etc... In cadrul acestor genuri literare a abordat si subiecte adresate copiilor: "Prichindel", "Palmasul codrilor", "Povestile lui Mos Cocos Cocolos", "Iepurasul de turta dulce"etc. (basme), "Cântecul mamei si al copiilor" (poezii) etc, el fiind "unul dintre cei mai buni autori de literatura pentru cei mici" (Marian Popa).
Prima placheta de versuri (Poemele singuratatii) a aparut în 1912, iar în anul 1957 este publicata antologia "Oda limbii române" îngrijita de autorul însusi, care cuprinde perioada 1906-1956 si din care se remarca poezia ce da titlul antologiei, oda "Lui Eminescu" s.am.d.
Dupa cum arata si titlul, poezia este o elegie în care autorul îsi exprima tristetea, regretul si nostalgia pentru pierderea copilariei. Ajuns la o alta vârsta, la cea a maturitatii sau a senectutii, el se întoarce cu ochii sufletului catre copilul de odinioara, proiectia catre trecut fiind declansata de exuberanta, veselia si jocurile copiilor din preajma sa, prilej de adânca tristete si mila "de cel care-a fost altadata — copilul". Acum îi apar în minte copilul sfios, visator de odinioara, jocurile si tovarasii din copilarie, iar antiteza dintre acesta si exuberanta celor din preajma-i (sugerata prin intermediul enumeratiilor — zburdând, sarind si tipând — si al comparatiei — râzând ca nebunii) determina tristetea pentru pierderea copilariei, puternic exprimata prin epitetul "tristete adânca".
Ideea copilariei de mult trecute, raportata la jocurile de acum ale copiilor este reluata si accentuata în ultima strofa a fragmentului unde maturul priveste cu ochii umeziti de emotie si tristete "fantoma pierdutei copilarii". De data aceasta, veselia copiilor este sugerata prin epitetul "soarele vesel", însusire specific umana care este astfel transferata asupra unui element al naturii. Acum îsi face loc durerea sfâsietoare pentru trecerea ireversibila a copilariei, care apare doar ca o nalucire strecurându-se discret, aproape imperceptibil, printre copiii aflati la joaca.
Fragmentul este structurat din doua strofe (prima si a treia) alcatuite din câte patru versuri (catrene) în care poetul îsi exprima sentimentele determinate de trecerea copilariei (tristetea, jalea, durerea), între ele intercalându-se strofa a doua, alcatuita din cinci versuri în care este evocata copilaria pierduta. Daca aceasta strofa apare ca un moment de detensionare sufleteasca facând loc evocarii nostalgice, cea de-a treia strofa si ultima vine sa potenteze (sa sporeasca) sentimentele anterioare: jalea si durerea iau locul tristetii si nostalgiei din versurile anterioare, caci poetul este neputincios în fata scurgerii timpului si implicit a destinului.
Lirismul covârsitor al textului este sporit si de masura si ritmul versurilor, iar lipsa rimei da posibilitatea exteriorizarii firesti a starii de spirit a poetului în ciuda faptului ca el este considerat "un sentimental care se cenzureaza prin luciditatea ceruta de travaliul tehnic, care-si mascheaza trairile în fastuoase vesminte parnasiene".
|
|
