|
Acasa » REFERATE » COMENTARIU DESCOPERIND RAUL, FANUS NEAGU
COMENTARIU DESCOPERIND RAUL, FANUS NEAGU
Comentariu "Descoperind raul" referat de Fanus Neagu
Scriitor contemporan (n. 1932 în comuna Gradistea de Sus, judetul Braila), autor a numeroase volume de povestiri ("Ningea în Baragan", "Dincolo de nisipuri", "Vara buimaca" s.a.m.d.) si romane ("Ingerul a strigat", "Frumosii nebuni ai marilor orase"), Fanus Neagu se apleaca, adeseori, cu gingasie, asupra "nevinovatiilor infantile" (Nicolae Balota), copiii abundând în istorisirile sale. Un astfel de copil este si Banica, eroul povestirii "Descoperind raul", dar si al altora [Târziu, când zapezile sunt albastre, în Ajun de Anul Nou etc.], în care personajul-copil îsi dezvaluie candoarea vârstei, nevoia de visare, imaginatia sa uluitoare.
Dupa cum arata si titlul povestirii "Descoperind râul", autorul îsi pune personajul sa descopere o noua lume — universul acvatic — o lume de basm, în care imaginarul se îmbina cu realul, copilul pendulând între vis si realitate, între firesc si anormalitate.
Pentru început, Fanus Neagu creioneaza cadrul actiunii: era vara si amiaza ei "juca în câmpie un joc ciudat, lenes, încâlcit", în timp ce râpele din malul râului, "coapte de caldura, scânteiau galbui". în acest cadru natural ciudat, aparte, se afla bunica Paraschiva, care spala rufe, si "lânga ea, Banica se prajea în nisip". Copilul îsi racorea apoi picioarele si ar fi dorit "sa puna mâna pe vreo ochisoara cu guler de solzi albastrii!"
Dezamagit ca "nu-i pica nimic", Banica îsi începe marea sa aventura într-o albie, ca într-o barca. Astfel el patrunde într-o lume necunoscuta, care se dezvaluie treptat privirilor sale uimite. Pentru el, aceasta este "Tara povestilor", unde totul este posibil. De aceea el nu se mira ca fata de la crescatoria de pasari îi cunoaste numele ("în locul unde ajunsese se putea întâmpla orice") si îi cere sa-i spuna gânsacului "al mare si gras" sa-l împinga la mal.
Contactul cu pamântul, înseamna, de fapt, revenirea la realitate, si de aceea se sperie de berbecul care iesea din porumburi. Indemnat de fata sa-i vorbeasca, Banica revine în atmosfera de basm anterioara, convingându-se înca o data ca, pentru copii, cunoasterea este o aventura traita în imaginatia lor bogata. Astfel el îi spune berbecului ca-i va darui clopotelul de la sanie si chiar îl invita sa vina el sa-l ia ("Sau, poate, vii tu la noi si-l iei.").
In amurg, în drum spre casa, copilul adoarme în bratele fetei "istovit de nemaipomenita lui calatorie". Fascinanta calatorie se prelungeste si în vis, caci Banica "visa ca goneste într-o trasura la care sunt înhamati patru iepuri".
Povestirea cucereste prin candoarea personajului-copil care transforma elementele realitatii într-o lume de basm, dincolo de timp si spatiu. Sensibilitatea, imaginatia, înclinatia spre visare sunt însusirile caracteristice ale lui Banica, dar ele apartin, de fapt, vârstei copilariei, unde limitele dintre vis si realitate aproape ca nu exista. In albia sa ca o barca, baiatul parcurge un itinerar al cunoasterii paradisiace care îl încânta prin farmecele oferite, dar si îl "istoveste" prin noutatea ei absoluta.
Afara de autenticitatea personajului, Fanus Neagu are meritul de a crea o anumita atmosfera, propice visarii, o anume lume, un univers al tainei, populat, când este vorba de copii, de pasari, de iepuri etc.
Visarea, taina nu sunt sugerate numai prin elemente de decor — fie reale, fie imaginare — ci si prin gândurile personajului, prin discutiile cu cei cu care vine în contact si de aceea scriitorul îmbina descrierea cu monologul interior si cu dialogul. Prin propozitii scurte sau prin fraze formate mai ales din propozitii principale, Fanus Neagu reuseste la fel de bine sa descrie, sa povesteasca, sa-si puna personajele sa vorbeasca, sa se destainuie, fara a înlatura taina, ci reusind chiar s-o sporeasca.
In partile descriptive se remarca folosirea epitetelor (,joc ciudat, lenes, încâlcit", "multumire adânca etc), a comparatiilor ("cap ca de ied", "tavaliti în namol ca purceii") sau a personificarilor. In astfel de paragrafe, ca si în cele narative sau dialogate, Fanus Neagu înnobileaza cuvântul, îi da puteri magice, dovedind ca "e un prozator talentat, capabil sa se ridice în ansamblu la o literatura din cea mai buna calitate" Nicolae Manolescu.
|
|
