|
Acasa » REFERATE » COMENTARIU DONNA ALBA, REZUMAT GIB I MIHAESCU
COMENTARIU DONNA ALBA, REZUMAT GIB I MIHAESCU
Comentariu "Donna Alba" rezumat de Gib. I. Mihaescu
Cu ultimul sau roman —"Donna Alba" — Gib. I. Mihaescu reintra, ca sa vorbim în termeni de epoca, în posesiunea acelei cupe epice, pe care "Rusoaica", marele sau triumf, de acum doi ani de zile, i-o atribuise într-o unanima consimtire critica. De unde a început, cam cu douazeci de ani în urma, Gib. I. Mihaescu, cum a evoluat si la ce limanuri de mari biruinte a poposit, dupa o atît de relativ tînara activitate, cetitorii deobste si cronicari ai literelor, deopotriva, o stiu. Inca de la întaile sale schite si nuvele, Gib. I. Mihaescu a dovedit însusiri de magistru, întelegand prin acest termen acea putere de dominatie a povestitorului, stapan pe destinele eroilor sai. Nu dominatia jucatorului de papusi, care trage sforile si caruia bietele fapturi de matase si tarate i se supun, cu articulatii mai mult sau mai putin rigide, cît o dominatie, am zice, liberala în care e loc destul si pentru fantezia fictiunilor.
Gib. I. Mihaescu n-a fost niciodata prea bland cu eroii sai. Daca i-a vegheat, cu dragostea fireasca a demiurgului constient de forta sa de creatie, nu le-a menajat însa situatiile cele mai dificile si daca le-a placut sa se rataceasca pe drumuri de primejdie, el i-a lasat, ba poate le-a fluturat noi tentatii, pentru ca biruinta sa fie si mai rasunatoare. Conducator lucid si diabolic, Mefisto mai mult decat Virgil, conducand pe Dante prin arcanele Infernului — Infernul eroilor lui Gib. I. Mihaescu era, în primul rînd, infernul instinctelor, în speta, infernul sexualitatii. In acest domeniu, în care romanul contemporan universal si investigatia psihanalitica au adus atatea lumini si atatea realizari de arta, Gib. I. Mihaescu a marcat cîteva pozitiuni decisive, nu numai pentru viitoarea sa ascensiune, dar si pentru nivelul prozei românesti.
Marile d-sale nuvele: "La Grandijlora", "Vedenia", întamplarea, în cari dramatismul situatiilor nu excludea cea mai patrunzatoare incursiune psihologica, evoluînd sub cerul de predestinari si poezie al fortelor latente ale vietii, singure acestea ar fi ajuns unei temeinice celebritati literare. Dar Gib. I. Mihaescu era abia la preludii. De aici se deschideau pentru el doua cai, deopotriva de ispititoare : fie acea cale, la care îl predestina violenta situatiilor dramatice a teatrului, fie calea cu mult mai diversa si mai vasta, a romanului. Daca "Pavilionul cu umbre" a putut fi recunoscut drept teatrul lui Gib. I. Mihaescu, "Bratul Andromedei", întîiul sau roman, nu era înca romanul promisiunilor sale. Valoros intermediu, "Bratul Andromedei" se oprea la mijlocul drumului dintre nuvela de proportii si roman.
Exercitiu interesant, si fructuos, el i-a vorbit, cu siguranta, de toate lectiile epice, pe care le reclama romanul, si, la virilitatea talentului sau, Gib. I. Mihaescu a adaugat, cu "Rusoaica", toata acea conceptie dedaliana a romanului, acea constructie ramificata prin labirintul careia cititorul înainteaza pe urma firului conducator, cînd mai încâlcit, cînd mai destins, pîna la izbavirea din urma. Cu astfel de calitati, ca acelea cu care era dotat, si cu aceasta conceptie epica, în care inextricabilul cu jocurile lui de intriga se oferea în toate directiile, Gib. I. Mihaescu ar fi putut usor sa se piarda. Daca, bineînteles, n-ar fi fost acel magistru, pe care l-am întalnit de la întaile sale lucrari, stapan deopotriva pe sine si pe destinele eroilor sai. Si "Rusoaica" a fost întaiul sau mare roman, suma a tuturor virtutilor sale scriitoricesti. Roman de aventura, în cea mai nobila acceptiune a cuvantului, în care evenimente moderne se împleteau cu ecouri de viata haiduceasca,
"Rusoaica" era mai cu seama romanul unei iubiri himerice cu atît mai patetica cu cît se îndeparteaza si cu cît se împiedica la fiecare pas si se întretese cu iubirile pamantene, la îndemana. Fuziune de amor platonic si amor ovidian, "Rusoaica" a fost un adevarat triumf în cariera lui Gib. I. Mihaescu si a ridicat romanul de aventura la acea altitudine de halucinare si de poezie, în care toate se purifica, chiar si romanul naturalist, dupa justa observatie a lui Miomandre. Literatura franceza contimporana cunoaste un caz Simenon, al scriitorului prolific, de romane senzationale, care se apropie din ce în ce da marea literatura, de aventuri sufletesti. Gib. I. Mihaescu n-a avut nevoie de astfel de convertiri. El a evoluat în chipul cel mai firesc, s-a amplificat cu fiecare noua experienta literara si a ajuns sa domine si sa exalte aventuri de înalta frecventa dramatica si sufleteasca — cum a fost cazul cu "Rusoaica", cum e astazi cu "Donna Alba".
Si e cu atît mai impresionant, cu cît un succes literar rareori e urmat de un altul, în una si aceeasi cariera, fie ca asa se petrec lucrurile în realitate, fie ca totul e numai o parere a cititorului. Sa nu uitam, ca dupa "Rusoaica" Gib. I. Mihaescu a dat la iveala romanul "Zilele si noptile unui student întarziat", care, fara îndoiala, nu-i poate fi comparat nici pe departe. Si era, totusi, acelasi dar de a purta întîmplarile, aceeasi verva, acelasi nerv propriu lui Gib. I. Mihaescu. Ceea ce lipsea însa povestirii eroului din "Zilele si noptile unui student intarziat", era tocmai acea atmosfera de idealitate si de poezie care înalta asa de sus aventurile din "Rusoaica" si din "Donna Alba". Mai mult chiar: Mihail Aspru,- eroul din "Donna Alba" e, frate geaman cu Mihnea Baiatu, studentul întarziat din "Zilele si noptile unui student intarziat". Un Mihnea Baiatu, însa, într-o a doua încarnare, care si-au fi aflat un rost în viata, nu un rost practic, ca acea licenta, de la care îl si abatea un dor hoinar si de boema iremediabila, dar un rost superior, o pasiune, un ideal tiranic, o aventura cotropitoare.
Daca Mihai Aspru se smulge vietii trandave a lui Mihnea Baiatu, daca ajunge avocatul celebru si colaboratorul patronului sau, marele avocat George Radu Serban, e numai pentru ca a întâlnit în tineretea sa un chip care l-a fascinat si care se întampla sa fie tocmai sotia viitorului sau patron si maestru. Veritabil "Don Quichotte" de la Cerna, cum adeseori se ironizeaza eroul nostru, iata-l pornit la drum lung, în cucerirea iubitei, ca si Cavalerul Tristei Figuri în cucerirea Don Aldonezei Lorenzo, dulcineea din Toboso. Numai ca dulcineea lui Mihail Aspru este o adevarata castelana, cu intensa si enigmatica viata pasionala, numai ca eroul nostru si visul sau sunt adanci si imposibile prapastii. Dar Mihail Aspru doar de aceea este un adevarat cavaler al Aventurii, ca sa biruie toate obstacolele si sa triumfe. Nu vom povesti, desigur, întamplarile, care de care mai extraordinare, vom sublinia însa îndoitul caracter al romanului, acela de mare poem al dragostei si de virtuos roman de aventuri, caracter îndoit pe care l-am întalnit si în "Rusoaica". Puneti, ca în cele 400 de pagini de text dens, dar si de întinsa pulsatie epica, trei sferturi sunt prinse cu acele cazne de Hercul împatimit care trudeste sa se apropie de scumpa lui imagine, sa o serveasca si sa binemerite cel putin îndurarea ochilor ei.
E, la dreptul vorbind, partea de aventuri a romanului, în care abilitatea detectiva a lui Mihail Aspru, recte a autorului nostru, ofera un superior spectacol de inteligenta si de analiza. Am mai avut prilejul sa amintesc poate, pe Quinette, acel geniu detectiv din marele roman Les hommes de bonne volante de Jules Romains. Imaginati un Quinette al iubirii, al pasiunii, în loc de unul al crimei si veti avea imagina febrila de viata si interes al lui Mihail Aspru. Un Quinette al pasiunii, pentru ca Mihail Aspru sfarseste, dupa lungi lupte si asteptari, sa intre în gratiile Donnei Alba. Si romanul sfarseste cu un adaos de întamplari extraordinare, între cari ultimul act, reeditand în treacat aventura matroanei din Ephes, nu e lipsit de gratie. Si totul, într-un ritm de trepidatie epica, pe care singur Gib. I. Mihaescu îl poseda în scrisul nostru, înr-un astfel de grad, într-o încordare de arc, de care te temi ca va ceda, si nu cedeaza, într-o strînsoare de cangi din care nu te mai eliberezi pîna la sfîrsitul romanului, de ventuze care te sorb si te pasioneaza întruna din cele mai frumoase povesti de dragoste din cîte s-au scris.
|
|
