|
Acasa » REFERATE » COMENTARIU FULG, REFERAT NICOLAE LABIS
COMENTARIU FULG, REFERAT NICOLAE LABIS
Comentariu "Fulg" referat de Nicolae Labis
Socotit "buzduganul unei generatii", deoarece prin poezia sa a deschis miraculos un drum nou în lirica româneasca din perioada anilor cincizeci, "Labis reprezinta, azi mitul rembaldian al adolescentului care, de-abia desprins de lumea fabuloasa a copilariei, intra în alta, unde universul i se înfatiseaza cu mari si grele enigme". (Eugen Simion)
O dovada a adevarului continut de aceasta afirmatie o constituie poezia "Fulg", în care poetul încearca sa descifreze enigmatica existenta a unui fulg de nea, permanentele si miraculoasele schimbari din natura.
Poezia începe prin descrierea unui decor hibernal, realizând totodata o atmosfera trista, plina de melancolie: "Desfrunzit si prea batrân/ Tremura de frig gorunul./ Au cazut si-ntâii fulgi/ Si l-am prins din zbor pe unul."/
Primele doua versuri ale strofei urmatoare creioneaza imaginea delicata a fulgului de nea — o "floare mica si rotunda", "migalos lucrata-n fir" — ca apoi poetul sa traiasca drama mortii acestei "minuni de-o secunda", care "s-a topit si a murit".
Fenomenul declanseaza resorturile interioare ale scriitorului, emotia puternica, declansatoare la rândul ei a actului de creatie, asa cum marturiseste poetul în strofa a treia: "M-am întors înduiosat/ Sa scriu trista ei poveste,/ Despre-un fulg care-a venit/ Timpuriu si nu mai este."/
Povestea fulgului de nea nu este, de fapt, decât un lung sir de sfâsietoare interogatii retorice care exprima uimirea poetului în fata misterului din natura, dar mai ales durerea determinata de "moartea" fulgului. Secventa aceasta este constituita dintr-o serie de antiteze prin care se evidentiaza opozitia dintre frumusetea si puritatea fulgului de nea, pe de o parte si fortele ostile lui, pe de alta parte: "pur-noroaie", "vânt nelinistit" —"gingasa faptura", "bolta" — "noroaie", "pamânt", "înaltul — vale". De aceea acest fragment este o grava, stranie si trista pendulare între ideal si neîmplinire, între puritate si decadere, între gingasie si înversunare: "— Pentru ce n-ai mai ramas/ în înaltul boltii tale,/ De-ai venit atât de pur/ Spre noroaiele din vale?/ Care vânt nelinistit/ Rasucindu-te cu ura,/ Ti-a mânat catre pamânt/ Prea gingasa ta faptura/ Si de vreme ce sosisi/ Pentru ce-ai dat mortii vama?/Nu puteai sa fii de-argint,/ Ori de sticla, ori de scama?/
Ultimele doua strofe ilustreaza calmul si linistea sufleteasca a poetului în momentul în care constata ca "Ninge-ntruna si întruna", bucuria determinata de permanenta ninsorii înlocuind ravasirea anterioara. Deodata si atmosfera devine stralucitoare, în deplina concordanta cu sentimentul exprimat: "Valea-ntreaga lumina/ Minunat scaparatoare."/
Desi, aparent, poezia este un joc copilaresc, nevinovat, doar o exteriorizare a uimirii în fata unui fenomen al naturii, Nicolae Labis pune, de fapt, în discutie problema grava a existentei si a mortii, existenta umana însasi fiind vazuta ca un sir continuu de dureri si bucurii. Acest aspect este sugerat si de atmosfera întunecata, trista, plina de melancolie, din primele versuri si de cea senina din final, când sunt exprimate bucuria si dorinta de a trai, tonul devenind astfel optimist.
Trairile contradictorii ale poetului sunt reliefate prin diferite procedee artistice. Atmosfera mohorâta si tristetea sa prind viata prin epitetul "gorunul batrân" si personificarea "tremura de frig gorunul", iar durerea tulburatoare este exteriorizata prin epitetele "m-am întors înduiosat', "trista ei poveste", "vânt nelinistit", prin personificarea "vântul nelinistit rasucindu-se cu ura ti-a mânat" si prin interogatiile retorice "Pentru ce n-ai mai ramas [...!?", "Care vânt nelinistit [...]?", "Pentru ce-ai dat mortii vama?".
In final, repetitia "ninge-ntruna si întruna" si epitetul "minunat scaparatoare" schimba registrul afectiv facându-si loc bucuria, iar atmosfera devine luminoasa, de un alb stralucitor.
De o rara forta expresiva sunt si modalitatile artistice prin care Nicolae Labis evidentiaza gingasia si puritatea fulgului de nea. In acest sens, epitetelor "migalos lucrata-n fir", "ai venit atât de pur", "prea gingasa ta faptura", "sa fii de-argint, ori de sticla, ori de scama" li se adauga personificarea "(fulgul) s-a topit si a murit" si metaforele "floare mica si rotunda" si "o minune de-o secunda".
Prin toate notele sale caracteristice, întreaga poezie este un joc ciudat de lumini si umbre, de tristete si bucurie, de revolta neputincioasa si consolare, ca în final sa triumfe încrederea în viata si dorinta de a trai.
|
|
