|
Acasa » REFERATE » COMENTARIU IN LAN, REFERAT, LUCIAN BLAGA
COMENTARIU IN LAN, REFERAT, LUCIAN BLAGA
Comentariu "In lan" referat de Lucian Blaga
De prea mult aur crapa boabele de grau./Ici-colo rosii stropi de mac/si-n lan/o fata/cu gene lungi ca spicele de orz./Ea strange cu plivirea snopii de senin ai cerului/si canta./Eu zac în umbra unor maci,/fara dorinti, fara mustrari, fara cainti/si fara-ndemnuri, numai trup/si numai lut./Ea canta/si eu ascult./Pe buzele ei calde mi se naste sufletul.
Poezia "In lan" de Lucian Blaga, face parte din volumul de versuri "Pasii profetului", aparut in 1921. Poezia este numai în aparenta o idila moderna (dealtfel, întregul volum se compune din asa-zise "pasteluri" si "idile" spiritualizate). Afectul, în speta sentimentul erotic înflacarat din "Poemele luminii" se reduce aici la simpla receptare a puterii germinative a naturii: "De prea mult aur crapa boabele de grau". Sensul bucolic, atata cat este, se cuprinde tot în "boabele de grau", necautandu-se alt înteles dincolo de ele.
Peisajul întreg este de o cromatica aprinsa — o mare de aur stropita de rosul macilor, o paleta de culori ce coplesesc cadrul, simbolizand afecte, patimi ce apartin nu omului, ci universului vegetal. Eul este absorbit total în acest cadru receptacul, unde "zace" redus la starea de trup inert. Aparenta lipsa a trairii afective la nivelul uman este notata prin repetarea enumerativa a adverbului "fara", care se prelungeste în doua versuri — "fara dorinti, fara mustrari, fara cainti, / si fara-ndemnuri, numai trup / si numai lut". "Sufletul", centrul afectiv, se naste undeva în afara trupului, în natura personificata erotic. Intreaga poezie penduleaza pe o intersanjabilitate de termeni : Eu — Ea / trup — suflet. (Eu zac / Ea canta; Ea canta / eu ascult; eu-trup / ea-suflet).
Cantecul ca rezultat al impulsului erotic, nu apartine eului, ci rasuna de pe alte buze, poetul nefacand altceva decat sa asculte, sa se supuna acestui cantec dominator si învaluitor, care face sa transgreseze limitele propriului eu, cum spune si Ion Pop. Acest cantec blagian este ca întotdeauna tacere si ascultare, dar mai ales "talmacire". Putem retine deocamdata sugestia unui cantec ascultat, receptat si nu emis de poet, una din formele esentiale ale discursului poetic blagian.
|
|
