|
Acasa » REFERATE » COMPARATIA SI METAFORA OPINII, TITU MAIORESCU
COMPARATIA SI METAFORA OPINII, TITU MAIORESCU
Referat "Comparatia si metafora opinii", Titu Maiorescu
- Cel dintai care — teoretic — acorda, la noi, o atentie speciala "comparatiei" este Titu Maiorescu în studiul intitulat :0 cercetare critica asupra poeziei române de la 1867". Pornind de la constatarea ca, pentru a exista o poezie în genere, fie epica, fie lirica, fie dramatica este nevoie ca, prin cuvintele ei, sa destepte imagini sensibile în fantezia auditorului, criticul cerceteaza "mai cu de-amanuntul" — dupa cum se pronunta însusi — mijloacele expresiei poetice. Dupa ce subliniaza importanta alegerii cuvintelor si a personificarilor, Titu Maiorescu se opreste ceva mai mult asupra "comparatiei", a carei functie o enunta astfel: "Un obiect al gandirii se pune în paralela cu altul, care trebuie sa fie sensibil si cu cît aceasta paralela este mai noua si mai frapanta, cu atat imaginatia este silita a-si construi figurile sensibile cuprinse în cuvinte" { Titu Maiorescu: Critice, I, Editura Socec, p. 24}.
Si, pentru a ilustra modul în care comparatia îsi exercita functia artistica, criticul citeaza o serie de exemple pe care le-a desprins fie din poezia straina (Goethe, Heine, Kugo), fie din cea româna (Bolintineanu: "Ca un glob de aur luna stralucea", "Mihai mandru vine iara, / Falnic ca un
stalp de para").
Demn de remarcat este faptul ca Titu Maiorescu nu face nici o distinctie între "comparatie" si "metafora", amintindu-le pe amandoua în acelasi capitol, citind exemple cand pentru una, cand pentru alta. La un moment dat, se opreste asupra doua calitati pe care le considera absolut indispensabile unei "comparatii" izbutite: "noutatea si justetea", facand aceasta observatie referitoare la unele poezii din epoca: "Toate amantele poetilor nostri sunt ca o floricica sau ca o steluta sau ca amandoua în acelasi timp (lucru mai greu de închipuit), toti printii, toate aniversarele, toate «zilele marite» sunt ca o stea mare, si toate impresiile poetice se desteapta cand canta filomela". Concluzia criticului? Iat-o formulata într-un pasaj în care cele doua mijloace de sensibilizare a imaginilor "metafora" si "comparatia" sunt puse înca o data pe acelasi plan; "Ramane acum la tactul limbistic al poetului de a simti care "metafora" (subl. ns.) se poate întrebuinta cu succes si care a încetat de a mai fi "comparatie" (subl. ns.) sensibila si prin urmare trebuieste pentru un timp sau cu totul departata sau cel putin modificata în poezie".
Este absolut evident ca în conceptia lui Titu Maiorescu "metafora" si "comparatia" nu au a-si disputa întaietatea în ceea priveste, capacitatea lor de "a sensibiliza gandirea obiectelor". Calitatea si a uneia si a celeilalte rezida în respectarea celor doua conditii deja amintite: "noutatea" si "justetea".
Din acest punct de vedere acordul nostru cu opinia criticului este total. Unde ne deosebim de observatiile sale este punctul în care acestea limiteaza sfera de actiune a "comparatiei" si "metaforei" pentru obtinerea efectului artistic exclusiv la domeniul poeziei propriu-zise. Se stie însa cat de întinsa este raza de actiune a "metaforei" si a "comparatiei" în domeniul general al literaturii de imaginatie — fie poezie, fie proza.
Adevarul potrivit caruia "poetul (subl. ns.) nu mai poate întrebuinta toate cuvintele limbii simplu, asa precum sunt admise astazi pentru însemnarea obiectelor gandirii lui, ci trebuie sau sa le ilustreze cu epitete mai sensibile, sau sa le învieze prin personificari, sau sa le materializeze prin comparatii; în orice caz însa sa aleaga dintre toate cuvintele ce exprima aproape acelasi lucru pe acele care cuprind cea mai mare doza de sensibilitate potrivita cu închipuirea fantaziei sale"; adevarul acesta raportat de critic, si prin exemplele analizate, la arta versului este tot atat de valabil pentru oricare dintre formele creatiei beletristice.
Precizarea noastra nu reduce, însa, cu nimic din justetea opiniei criticului, potrivit careia atat "metafora" cat si "comparatia" sunt elemente lingvistice menite sa destepte imaginea sensibila si sa coloreze schema palida a cuvantului prin cea mai energica viziune.
|
|
