|
Acasa » REFERATE » COMPLEMENTUL INDIRECT, DEFINITIE, EXEMPLE
COMPLEMENTUL INDIRECT, DEFINITIE, EXEMPLE
Referat Complementul indirect, definitie, exemple, intrebari
Complementul indirect definitie: Complementul indirect este partea secundara de propozitie care determina un verb tranzitiv sau intranzitiv, un adverb, un adjectiv sau o interjectie, indicand, in general, obiectul caruia i se atribuie o actiune (sau o insusire).
Dificultatile ridicate de identificarea complementului indirect sunt diferite, dupa cum acesta este exprimat prin cazul dativ, acuzativ cu prepozitie sau locutiune prepozitionala, genitiv cu prepozitie sau locutiune prepozitionala.
Exemple:
1. Articolul aparut in revista l-am citit "elevilor" in clasa.
2. M-am uitat apoi la "fata" elevilor.
3. "Deasupra clasei"se lasase o tacere profunda.
4. "In fata clasei si in fata profesorului" se desfasurau faptele traite pe front de eroul cartii.
In primul exemplu, complementul indirect este substantivul "elevilor" in cazul dativ, usor de identificat cu ajutorul intrebarii "cui"?
In al doilea exemplu, complementul indirect este exprimat prin substantivul "fata", in cazul acuzativ precedat de prepozitia "la". In legatura cu acest tip de complement indirect, trebuie sa ne referim la tendinta de a-l considera circumstantial de loc, deoarece elevilor li se pare ca raspunde la întrebarea "unde"? Pentru a-i ajuta sa faca difereata intre cele doua complemente, sa luam un exemplu care sa le contina pe amândoua.
M-am uitat, "la desen" in banca si apoi m-am dus la fereastra sa ma uit mai bine la "el".
In acest exemplu, intrebarea "unde"? nu ne mai poate insela, fiindca de data asta alaturi de complementele indirecte (la desen, la el) exista si circumstantialele de loc (in banca, la fereastra).
In aceasta privinta, greutatile sunt mai mici daca elevii se obisnuiesc sa gaseasca un complement circumstantial si dupa functia lui nu numai dupa intrebare. Aici complementul circumstantial de loc (in banca) arata unde se savarseste actiunea verbului determinat. In felul acesta, se va intelege de ce la "fata" din exemplul 2 este complement indirect, nu circumstantial de loc.
In exemplul al treilea, complementul indirect este exprimat prin substantivul "clasei", in genitiv, precedat de prepozitie. Recunoasterea unui complement indirect de acest fel se face cu greutate. Ca si in alte imprejurari, obisnuinta de a analiza numai cu ajutorul intrebarii creeaza incurcaturi.
Mai intai se va combate obiceiul de a pune intrebarea "in vant", fara adresa: "deasupra cui"? intrebarea se adreseaza partii de vorbire determinate: "deasupra cui se lasase"? Dar, chiar cand intrebarea e pusa bine, faptul ca în ea se afla "cui" creeaza impresia ca substantivul urmator este in dativ. Pentru a pune in evidenta mai bine cazul substantivului precedat de prepozitia "deasupra", se adauga un al doilea substantiv legat prin "si".
a. Vantul trece deasupra casei.
b. Vantul trece deasupra casei si a hambarului.
c. Deasupra e vant.
De asta data, datorita prezentei articolului posesiv (sau genitival), se recunoaste mai usor cazul celui de-al doilea substantiv, iar primul trebuie sa aiba acelasi caz, deoarece este legat prin conjunctia copulativa "si".
Cel de-al doilea exemplu este greu de analizat, fiindca pare ca raspunde si la întrebarea "unde", care trimite la circumstantialul de loc, si fiindca prepozitia deasupra are aceeasi forma cu adverbul, care poate avea functia de circumstantial de loc (ca in exemplul de la c). Daca exemplul este analizat cu atentie, se recunoaste ca nu arata locul, pentru ca nimeni nu poate afirma ca din exemplu rezulta ca tacerea plutea undeva sus, deasupra clasei. In realitate, tacerea se lasase peste clasa, asupra clasei (rasfrangere indirecta exprimata prin intermediul prepozitiei deasupra).
Cel mai greu de recunoscut este complementul indirect exprimat printr-un substantiv in genitiv precedat de o locutiune prepozitionala. Un astfel de complement este "in fata clasei" din exemplul 4. Complementul nu este circumstantial de loc, intrucat nu arata locul unde se desfasurau faptele. Nu poate fi vorba nici de functia de atribut a substantivului "clasei", din moment ce aici "in fata" este o locutiune prepozitionala echivalenta cu prepozitia "inaintea".
Dificil de identificat este si complementul indirect al adjectivului, deoarece apare mai rar. Pentru ilustrare dam un exemplu in care adjectivul plin este determinat de mai multe complemente indirecte:
Raraul plin de fosnete si de murmure de tot felul, de tipete de pasari si de salbaticiuni, se inalta de pe fundul lumii spre cer, ca un enorm telescop in oglinzile caruia aluneca timpul si infinitul.
(G. Bogza)
Punctuatie. Complementul indirect asezat imediat dupa verbul determinat nu se desparte prin virgula.
|
|
