|
Acasa » REFERATE » CONCERT DIN MUZICA DE BACH REFERAT
CONCERT DIN MUZICA DE BACH REFERAT
Referat "Concert din muzica de Bach" de Hortensia Papadat-Bengescu
Inceputurile literare ale Hortensiei Papadat-Bengeascu, situate sub semnul colaborarii la revista "Viata romaneasca", se caracterizeaza printr-o proza de fina analiza a celor mai subtile reactii ale sufletului feminin. Romanele "Feciarele despletite", "Concert din muzica de Bach", "Drumul ascuns", si "Radacini", alcatuiesc ciclulHallipilor, numit astfel dupa familia ai carei reprezentanti se afla in centrul actiunii care cuprinde si alte familii legate prin rudenie, prietenie sau interes, precum Rim, Draganescu sau Maxentiu. Aceasta creatie a scriitoarei, reprezinta cel de-al doilea ciclu de romane din literatura romana dupa "Romanul Comanestenilor" de Duiliu Zamfirescu.
Romanul, unul dintre cele mai realizate din ciclu si din intreaga creatie a autoarei, urmareste alternativ mai multe destine: in familia Rim patrunde, ca un element dizolvant, Sia, fiica naturala a doctoritei cu boemul Lica Trubadurul [poreclele au un rol important in roman]. Aventura doctorului Rim si apoi a gemenilor Hallipa cu Sia se sfarseste cu moartea acesteia din urma. Sant urmarite in acelasi timp sfortarile de a parveni ale Adei Razu, numita "fainareasa", intrucat tatal ei se imbogatise din negotul cu faina. Casatorita cu muribundul print Maxentiu pentru titlul lui si cucerita de farmecul lui Lica Trubadurul, Ada il va aduce pe acesta in casa sub pretextul de a se ocupa de cai, in fond pentru a-l inlocui pe Maxentiu dupa moartea acestuia. In sfarsit, romanul descrie pregatirile facute de Elena Draganescu pentru concertul din muzica de Bach organizat in salonul sau, precum si inceputul iubirii dintre ea si muzicianul Victor Marcian. Acest concert constituie punctul culminant al romanului. Pentru snobii din carte, audierea concertului nu reprezinta un eveniment muzical, ci unul monden, deoarece salonul Elenei Draganescu se bucura printre ei de o buna reputatie. Amanat de mai multe ori, concertul este precedat de inmormantarea Siei, la care participa toate petsonajele romanului, fiecare fiind preocupat de problemele sale.
Bolile si bolnavii, apar frecvent in romanele Hortensiei Papadat-Bengescu. "O estetica a necrutarii cultiva Hortensia Papadat-Bengescu in tot ce are atingere cu fiziologicul, teritoriu in care, in fond, prin ea, proza romaneasca realizeaza intaia masiva coborare"G.Dimisianu]. Meritul scriitoarei nu consta insa atat in descrierea minutioasa a simptomelor, cat in analiza fina a legaturilor complexe dintre fizic si psihic. In roman boala nu este interesanta sub aspectul ei medical, ci prin calitatea de revelator al constiintei. Boala lui Maxentiu constitue o situatie experimentala, in care personajul isi descopera acuitati de perceptie altfel necunoscute si cedeaza tentatiei de a se autoanaliza:
"Pentru el interiorul era accesibil. Nu-l vedea asa cum vede chirurgul un trup deschis, il vedea cu un fel de acuitate tactila, ca si cum pe fiecare parte a trupului sensibilitatea ii dezvolta mii de ochi intorsi inauntru. El insasi stia orice tremurare de fibra, stia legatura prin care acea fibra va duce rezonanta spre alte centre si de acolo la sfanta sfintelor -plamanul- acolo unde totul converge pentru rau si pentru bine. Orice vibratie avea acolo ecouri mici, iar uneori galgaieli de ape ce puteau deveni cataracte. Erau acolo aluviuni si diguri, tot felul de chinuri, pe care doctorul le reducea sumar la"Azi avem in stanga un suflu cavernos!". Erau, in adevar, acolo caverne si abisuri si,precipitari de ape rosii si, scoruri si vaduri, pe care Maxentiu, ca un turist tragic, le vizita cu de-amanuntul, in fiecare zi pe alte climate".
Pana la Hortensia Papadat -Bengescu, nu gasim portret psihologic mai incarcat de ironie ca acesta. Episodul e magistral. Fantoma personajului ros de tuberculoza, consumat de insomnie si febra, ar trebui sa suscite compasiune; morga aristocratica, stradania ridicola de a se conforma manierelor distinse il expun in realitate rasului francPortretul moral, de o verva acidulata, formeaza obiectul unei pagini de antologie, in care snobismul se confrunta cu aprehensiunea finalului.
Plasat fata in fata cu Maxentiu, Lica[mereu numit trubadurul] reprezinta tipul opus. Liber in miscari, boem, aventurier, galant, de o sanatate perfecta, viata lui intima sta sub semnuljubilatiei. Cu vesnicul lui fluierat de mierloi, ex-plutonierul lipsit de cultura e, totusi, un seducator: "simpaticul Lica". Un epitet bine gasit ii caracterizeaza sugestiv temperamentul; Lica e un "pleinarist" convins, preferand salonului intalnirile in aer liber. Lica e vazut ca produs al mediilor burgheze incerte.
Stilul casant, antisentimental, e facut sa descompuna prin ironie si persiflare metodica: Romanciera demonstreaza continua prezenta a "dublului" si ambiguitatii, rezultatul fiind o vasta expozitie de nonsensuri, de artificii si decor trucat. Libertina Ada Razu, "dracoaica", intregata conventiilor mondene, are cai de curse si da receptii, dar titlul de printesa nu corespunde realitatii, cum nici acela de print al lui Maxentiu nu reprezinta nimic. "Foarte desteapta si cu oarecare instructie", ex-"fainareasa" vrea sa-si asigure prin mijlocirea lui Marcian [varul lui Maxentiu] locul la "faimoasa auditie" de la Draganesti, dar in intimitate detesta comportamentul snob, preferandu-i relatiile cu ex-plutonierul Lica.
Personajele sant grupate, nu dupa afinitati, ci potrivit unui joc de interes-Lica Trubadurul fiind insa factor comun, un element unificator. Snobismul, libertinajul si degenerescenta sant alte trasaturi de contact, relatiile intre indivizi, la suprafata corecte, scotand in relief situatii bizare. Fruct dizgratios al legaturii dintre "buna Lina" si varul Lica, Sia e lipsita de orice spiritualitate; "trunchioasa", "rudimentara", cu "maini si picioare mari", "tembela" si "ursuza", adolescenta intretine legaturi incestuoase cu doctorul Rim, sotul propriei mame. Izgonita din casa Rimilor [unde fusese adusa in ultima vreme], ea se conso;eaza, instalandu-se in apartamentul gemenilor Hallipa, cu care convetuieste si, moare in urma unei infectii.
Dereglarea morala si degenerescenta merg, nu odata, impreuna, impletindu-se. Fratii Elenei, gemenii Hallipa, sant pur si simplu cretini: "Consecvent cu nasterea lor in dublu exemplar, trebuiau sa se multumeasca cu jumatate din orice fel de valoare; se completau de minune intr-un singur individ". Iar daca gemenii Hallipa sant lamentabili, depravata Mika-Le, sora lor, e de-a dreptul odiasa. Intriganta si perversa, repudiata de familie-tanara cu "cap mare, umeri patrati, corp mic dar nemodelat", pare a incarna inconstient demonia viciului. Fizionomia ei de "copil al pacatului" sugereaza ideea de hibrid, de unde oraoarea prozatoarei, care o priveste cu antipatie, fie direct, fie prin intermediul lui Nory Baldovin sau al celorlalti. Mika -Le, verisoara Siei [alta nelegitima], devine asadar "pocitania", "tantarul" "gangania" "lacusta fara talie", "spurcaciunea ceea mica", "faptura padureata" cu "cornite raufacatoare" Aalbumul cu profiluri patologice al Hortensiei Papadat-Bengescu, tinde, la nu moment dat, sa ne cooare intr-un mic infern. Nu intr-un spatiu dantesc, dar intr-o existenta ce s-a degradat iremediabil, prin rasturnarea legilor morale.
Simpatia scriitoarei, merge spre Elena Draganescu-Hallipa, dar si spre Marcian, compozitorul. De o dinstinctie desavarsita, voit rece, "olimpica Elena" are un "maintien" de castelana medievala, ceea ce face ca, prin contrast, imaginea sotului ei sa apara cu atat mai palida. Saloanele somptuoase, averea enorma, relatiile snobe, sant destinate sa-i puna in lumina stilul de viata-"buna Lina" si bruna Ada Razu fiind termeni de comparatie. Amintind reprezentatiile din vechile palate florentine, concertele prezidate de ea constitue un mijloc deliberat de a impresiona, de aceea li se acorda cea mai mare atentiePe scurt, un concert devine un fel de problema de stat a carei rezolvare trebuie prevazuta minutios, in amanunt; un insucces ar ecivala cu o catastrofa. Manifestarile de acest gen gasesc, prin "colportajul de salon", un ecou larg, provocand admiratie dar si invidie. Snobii se intiaza in prealabil in dictionarele muzicale, tinand sa fie vazuti la concertul dirijat de Marcian, care, abstract, spiritualizat, impresurat de legenda, pare a trai "in atmosfera ideala a muzicii". Iubirea ilustrului muzician [schitat, pare-se dupa profilul lui G. Enescu] constitue unul dintre putinele momente luminoase din intreg ciclu. "Coralul" de Bach, la sfarsitul "Concertului", era "un omagiu direct adresat Elenei si cantat parca de el singur pentru ea".
Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sant, prin actualitatea observatiei si prin complexitatea tehnicilor de analiza, printre primele realizari de prestigiu ale prozei psihologice romanesti. Prozatoarea suplineste "un deficit colosal de existenta, urmarind atent "perpetua miscare interioara a gandului in mers". Opera scriitoareio ilustreaza si un alt principiu lovinescian, acela al inspiratiei citadine. Marele oras este mediul in care evolueaza personajele Hortensiei Papadat-Bengescu.
|
|
