|
Acasa » REFERATE » D-L GOE REFERAT
D-L GOE REFERAT
Referat "D-l Goe ..." de Ion Luca Caragiale
Apartenenţa operei la genul epic, specia literară schiţă
Ion Luca Caragiale [1852-1912] a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura română, mai ales prin comediile: "O noapte furtunoasă", "O scrisoare pierdută" şi D-ale carnavalului", în care prezintă aspecte caracteristice ale lumii româneşti de la sfârşitul secolului al XlX-lea.
Numele său este legat şi de inegalabilele "Momente şi schiţe", în care prezintă, cu mijloacele comicului şi într-o viziune satirică, întâmplări la care participă personaje reprezentative din societatea contemporană autorului.
"Schiţa este o operă epică - o naraţiune - în proză, de mici dimensiuni, în care se relatează o singură întâmplare semnificativă din viaţa unor personaje. Acţiunea dintr-o schiţă se petrece într-un interval de timp scurt, cel mult o zi, şm într-un spaţiu restrâns".
In opera literară "D-l Goe...", care este o schiţă, I.L.Caragiale înfăţişează întâmplări ce evidenţiază efectele educaţiei greşite, primite în familie.
Titlul schiţei coincide cu numele personajului principal, căruia autorul îi adaugă apelativul reverenţios "Domnul" abreviat. Intâmplările narate vor dezvălui intenţia satirică a liu Caragiale, deoarece acest copil este o parodie a comportamentului civilizat ori matur. Alăturarea substantivului "domnul" diminutivului "Goe" - ce sugerează infantilismul personajului - evidenţiază contradicţia dintre aparenţă şi esenta prezentă pe parcursul întregii schiţe.
"Fiind o operă epică, autorul îşi exprimă în mod indirecţi gândurile şi sentimentele prin intermediul acţiunii şi personajelor. întâmplările sunt povestite prin intermediul naratorului". Spre deosebire de schiţa "Vizită", în care naratorul este şi personaj, aici naratorul îşi anunţă de la începutul schitei intenţia de a rămâne în afara faptelor relatate: "Puţin ne importa dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în capitală numai de hatârul fiului şi nepoţelului lor".
"Ca orice operă literară epică, schiţa "D-l Goe..." poate fi structurată pe momentele subiectului".
Intâmplarea povestită se rezumă la o călătorie cu trenul din urbea X până la Bucureşti a tânărului Goe, împreună cu "cele trei dame".
Motivul călătoriei, care constituie şi intriga acţiunii, este anunţat de la început: "Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta".
In expoziţiune sunt prezentate cele trei "dame", care, "frumos gătite", aşteaptă împreună cu "tânărul Goe", pe peronul din urbea X, trenul ce urma să le ducă la Bucureşti. Goe, îmbrăcat cu "un frumos costum de marinar", îşi manifestă impacienţa [nerăbdarea - n.n.] cauzată de întârzierea
trenului. Tot acum, în urma unei discuţii "filologice" privind forma corectă a cuvântului "marinar", repetentul îşi dezvăluie obrăznicia, trăgând o concluzie categorică: "- Vezi că sunteţi proaste amândouă?".
Venirea trenului şi urcarea precipitată a familiei marchează începutul "desfăşurării acţiunii"
.
După ce se fac locuri pentru "dame", Goe rămâne pe coridorul vagonului "cu bărbaţii". Scoate capul pe fereastră, iar atunci când i se atrage atenţia că nu e bine să facă asta, răspunde impertinent şi "scoate iar capul pe fereastră". Urmarea neascultării este pierderea pălăriei şi a biletului de călătorie, care era în "pamblica pălăriei", întâmplare ce provoacă zbieretele disperate ale copilului. Intre timp, soseşte conductorul pentru a controla biletele şi, după lungi discuţii de mahala, cele trei doamne sunt nevoite să plătească biletul "puişorului" şi o amendă "pe deasupra".
Supărată, mamiţica îl zguduie pe Goe, spre supărarea bunicii, care-i ia apărarea şi-l trage în partea cealaltă. Din aceste mişcări combinate cu "clătinătura vagonului în alt sens", Goe îşi pierde echilibrul şi, lovindu-se la nas, începe să urle. Pălăria pierdută este înlocuită de bunica prevăzătoare, cu un beret. Goe se împacă cu "mamiţica" şi, în timp ce cucoanele stau de vorbă, dispare pe coridor. După un timp, mam-mare constată absenţa copilului, pe care-l găseşte, după momente de disperare, blocat în "compartimentul unde nu intră decât o persoană". Goe este eliberat cu ajutorul conductorului şi bunica se hotărăşte să rămână cu el pe culoar pentru a-l supraveghea.
Acum acţiunea atinge "punctul culminant", deoarece, în ciuda sfaturilor bunicii, Goe trage semnalul de alarmă şi opreşte trenul. Cu toate cercetările întreprinse de personalul trenului, care "umblă forfota", făptaşul nu este prins, deoarece "mam-mare doarme în fundul cupeului cu puişorul în braţe".
"Deznodământul" este simplu. Trenul ajunge la Bucureşti, iar cele trei cucoane însoţite de "puişorul" lor pornesc spre "bulivar" într-o trăsură.
Personajele acestei opere literare sunt: Goe - personaj principal - şi cele trei dame, mam-mare, mamiţica şi tanti Mita - care nu se individualizează prin comportament.
In această operă literară este povestită o singură întâmplare, călătoria cu trenul din urbea X până la Bucureşti, care prilejuieşte evidenţierea lipsei de educaţie de care dă dovadă Goe. Toate trăsăturile sale de caracter - obrăznicia, aroganţa, neastâmpărul - sunt efectele lipsei de educaţie, subordonându-se proastei creşteri. Cele trei cucoane dovedesc incultură şi lipsă de educaţie.
Asupra aspectului fizic al personajelor autorul nu se opreşte, ci sugerează, printr-un singur aspect vestimentar, pretenţiile de a aparţine înaltei clase sociale, care sunt contrazise de realitate.
Valoarea artistică a operei este dată şi de talentul lui Caragiale de a îmbina dialogul cu naraţiunea, care au rolul de a evidenţia trăsăturile morale ale personajelor, caracterizate prin fapte şi limbaj. Prin ceea ce fac şi prin felul în care vorbesc, ele stârnesc râsul, ceea ce evidenţiază, o dată în plus, inegalabila capacitate a lui
Caragiale de a realiza "comicul de situaţie" şi "de limbaj". Deşi la începutul schiţei autorul îşi comunică direct indiferenţa faţă de faptele ce urmează a fi relatate, tonul său ironic este evident, iar ridicolul cu care îşi acoperă personajele demonstrează intenţia sa critică.
"Acţiunea se petrece într-un interval de timp scurt - pe durata unei călătorii cu trenul -, spaţiul de desfăşurare este peronul si coridorul vagonului, iar numărul de personaje este redus. Având aceste trăsături, opera literară "D-l Goe..." de I.L. Caragiale se încadrează la specia literară numita schita."
|
|
