|
Acasa » REFERATE » DE MOARTEA LUI STEFAN VODA CELUI BUN, GRIGORE URECHE
DE MOARTEA LUI STEFAN VODA CELUI BUN, GRIGORE URECHE
De moartea lui Stefan Voda celui Bun
Va Leato 1012
(Fragment de cronica)
"Fost-au acestu Stefan voda om nu mare la statu, manios si de grabu varsatoriu de sange nevinovat; de multe ori la ospete omoria fara judetu. Amintrilea era om întreg la fire, nelenesu, si lucrul sau îl stiia a-l acoperi si unde nu gandiiai, acolo îl aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie însusi se varaea, ca vazandu-l ai sai, sa nu sa îndaraptieze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui, si feciorul sau, Bogdan voda, urma lui luasa, de lucruri vitejesti, cum se tampla din pom bun, roada
buna iase.
Iara pre Stefan voda l-au îngropat tara cu multa jale si plangere în manastire în Putna, care era zidita de dansul. Atata jale era, de plangea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura. Ce dupa mpartea lui, pana astazi ii zicu sveti Stefan voda, nu pentn sufletu, ce iaste în mana lui Dumnezeu, ca el înca au fostu om cu pacate ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa aceia l-au agiunsu.
Fost-au mai nainte de moartea lui Stefan voda în-tracelas anu iarna grea si geroasa, catu n-au fostu asa nici odinioara si decii preste vara au fostu ploi grele si povoaie de ape si multa înecare de apa s-au facut."
In conceptia despre, lume si viata, Grigore Ureche, primul cronicar care a scris în limba tarii, este un providentialist. Ca toti contemporanii sai, el considera ca Dumnezeu a creat lumea si tot el o carmuieste, facandu-si simtita prezenta în anume fenomene naturale. Ideile sale politice sunt acelea ale marii boierimi. Domnul este unsul lui Dumnezeu pe pamânt, însa trebuie sa conduca tara dupa sfatul boierilor, sa fie "o matca fara ac". Iubirea de tara si dorinta de a o vedea independenta se stravede la tot pasul în paginile cronicii, de unde atitudinea lui antiotomana. De aici admiratia lui Ureche pentru figura lui Stefan cel Mare, caruia îi consacra — pe drept cuvant — un însemnat numar de pagini în cronica sa. Facandu-si studiile în Polonia, la Lvov, si venind în contact cu ideile umanismului, cronicarul acorda o mare importanta rolului personalitatii în dezvoltarea istoriei.
Independenta Moldovei, ca si întreaga epoca de înflorire de pe timpul lui Stefan cel Mare, se datoreste, dupa Grigore Ureche, aproape exclusiv personalitatii exceptionale a marelui voievod, pe care scriitorul îl da cu mândrie ca exemplu contemporanilor sai. Scrisul lui Ureche are însa un caracter sobru si concis, restrans aproape numai la faptele domnitorilor, pe care le comenteaza lapidar în cate o "învatatura" sau "nacazanie". Relatarea se face într-un limbaj popular de povestire si, pe alocuri, de pomelnic. Cronicarul e un moralist, observa caracterele si le judeca — în lumina conceptiilor sale — folosindu-se adesea, pentru conciziune, de maxime luate din Biblie sau din vorbirea curenta. Toate aceste trasaturi ale scrisului lui Ureche pot fi aflate, în mic, în cunoscutul paragraf consacrat portretului lui Stefan cel Mare, iesit parca din pana unui Tit Liviu român.
Dupa cum se poate constata cu usurinta, portretul lui Stefan cel Mare are — în cadrul expunerii cronicii — un rol ilustrativ, de gravura, menita sa emotioneze pe cititor. Cu toate ca a luat cunostinta de personalitatea lui Stefan numai din izvoare scrise, foarte putine pe atunci, sau din traditie, cronicarul procedeaza ca un artist, plecand, în executarea portretului, de la un amanunt de ordin fizic: "om nu marc de stat" (a se observa constructia prin negatie, foarte potrivita în cazul de fata), pentru ca, prin contrast, sa însemneze trasaturile de ordin moral, începand cu aceea care i se pare dominanta: "manios si de grabu varsatoriu de sange nevinovat". In aceasta a doua observatie, ca si în urmatoarea: "de multe ori la ospete omoria fara judetu", se reflecta, cu toata admiratia cronicarului pentru eroul sau, conceptia feudala fata de domnii autocrati. Desi, în genere, scriind cronica sa, Ureche nu da semnele unei preocupari artistice constiente, în portretul lui Stefan se vede grija pentru cursivitate, printr-o sacadare a frazei facuta de suisuri si coborasuri egale, sprijinite antitetic, precum- aceasta constructie adversativa: "om nu mare la statu, manios si de grabu varsatoriu de sange..." Expresiile si cuvintele sintetice, ca: "de grabu varsatoriu", "nelenes", "înaarapteze" etc. evita perifraza si contribuie la conciziune, una din calitatile scrisului lui Ureche. Prin vechime seculara, vocabulele au capatat patina arhaicitatii, devenind adevarate metafore, de mare expresivitate. In cuvintele "cazut jos" si "sa radica" — spre pilda — cronicarul gandea, se întelege, mai abstract, atunci cand se referea la taria cu care voievodul suporta înfrangerile vremelnice. Tot asa, evolutia semantica (pentru ca aici sta cauza) face ca în expresiile: "s-au scapat de mult bine si aparatura", sau "l-au agiunsu" sa vedem niste metafore, cu toate ca ele n-au fost în intentia cronicarului. In scrisul sau, Ureche se aseamana cu acei zugravi de icoane vechi, fara preocupari artistice anume, pe care însa noi, cei de azi, îi pretuim tocmai pentru naivitatea lor.
Foarte interesanta ni se pare — din acest punct de vedere — functia stilistica a adjectivului "acest", introdus prin arhaica inversiune (care este tot o forma sintetica) Fostau acest Stefan... Nimeni între istoricii moderni nu spune: acest Stefan, acest Mihai, acest Tepes etc. In contextul lui Ureche cuvantul are functie individualizatoare, ca la un romancier, în forma pe care o vom întalni la Sadoveanu atat de des. Grijuliu, ca un crestin pravoslavnic ce se afla, Ureche tine sa atraga atentia cititorului ca Stefan a fost numit "sveti Stefan voda nu pentru suflet ce este în mina lui Dumnezeu, ca el înca au fost om cu pacate, ci pentru lucrurile cele vitejesti". Insa un artist, precum Delavrancea, a surprins numaidecat aici contrastul dintre "sfantul Stefan" si "omul plin de pacate"; punctul central pe care se sprijina capodopera Apus de Soare.
Expresiile populare: Bogdan voda, "ficiorul" lui Stefan, "luasa urma tatani-sau", sau proverbul: "cum se umplu din pom bun, roada buna iasa" dau coloratura oralitatii stilului si spontaneitate. Cu aceeasi naivitate populara, cronicarul noteaza ca înainte de moartea lui Stefan a fost iarna grea, urmata de vara cu "ploi grele si povoaie", voind sa arate semnele ceresti. Cititorul modern însa savureaza totodata imaginea meteorologica, de dezlantuire a stihiilor care contrapuncteaza artistic (ca în drama lui Delavrancea) evenimentul mortii eroului.
|
|
