|
Acasa » REFERATE » DESCRIEREA PADURII DE ARGINT, CALIN FILE DIN POVESTE
DESCRIEREA PADURII DE ARGINT, CALIN FILE DIN POVESTE
Referat, Calin file din poveste, Descrierea padurii de argint
Fragmentul din manual reprezinta ultima parte, a VIII-a, a poemului, infatisand nunta fetei de imparat cu acel "zburator cu negre plete " si incepe cu descrierea cadrului natural de vis, in care cei doi tineri isi traiesc cel mai important moment din viata lor.
Primele versuri ale fragmentului: "De treci codri de arama, de departe vezi albind / S-auzi mandra glasuire a padurii de argint" introduc cititorul in peisaj, dand impresia ca se apropie de departe. Daca depaseste limita realului, marcata ca in basme prin "codrii de arama ", avand taria de a strabate desimea acestor codrii, intra intr-o lume tainica, a fabulosului, care deschide sub ochii fermecati privelistea "padurii de argint". Aceasta devine un spatiu plin de vibratii luminoase si muzicale, sugerate prin epitetul antepus "mandrul întuneric", "mandra glasuire". Argintul are pe langa atributul nobletei si pe acela al luminiscentei. Padurea de argint se vede "albind", iarba "pare de omat", stralucirea alba a argintului ca atribut cromatic constant fiind amplificata de lumina lunii sau de oglinda izvorului ("Acolo, langa izvoare, iarba pare de omat").
In acest taram vrajit, toate elementele naturii se insufletesc palpitand de fiorul unei vieti tainice, a emotiei ce a cuprins întreaga natura in asteptarea fericitului moment al nuntii: "Flori albastre tremur ude in vazduhul tamaiet; / Pare ca si trunchii vecinici poarta suflete sub coaja, / Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja. / Iar prin mandrul intuneric al padurii de argint / Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind". Florile albastre "tremura" sub podoabele stralucitoare de roua, iar copacii, purtand semnul eternitatii, se insufletesc "suspinand" printre ramuri cu un glas vrajit. Armonia desavarsita a acestui spatiu este sugerata de cuvantul "vraja".
Pe langa epitetele metaforice si adjectivale ("flori albastre ", "padure de argint", "trunchi vecinici". "mandrul intuneric", "izvoare zdrumicate"). comparatia "iarba pare de omat" da stralucire tabloului. Culoarea predominanta a peisajului este albul argintiu. In interiorul acestuia, albastrul florilor si al fluturilor devine o nuanta a stralucirii pure, stravezii, a argintului.
Aceasta culoare domina în egala masura si clementul acvatic. Izvoarele devenite argint fluid "licurind" peste pietre, sar in "bulgari fluizi" intr-o miscare descendenta, rapida si jucausa ("jar cu harnici unde"). Apele isi urmeaza drumul atrase de locui magic al nuntii. Ele aduc cu sine o adanca armonie, un murmur duios nuantat într-un "ropot dulce", epitet sugestiv concentrând sunetul armonios al apei asociat fondului sonor al padurii.
Intunericul noptii ese fluidizat de stralucirea naturii. Lumina nu pare a avea o origine celesta, ci una terestra, padurea de argint emanand lumina in reverberatii misterioase. Insa si luna, coborata pe pamant, "zace " visatoare peste acel "cuibar rotind de ape ", metafora sugestiva unind cerul cu pamantul.
Alaturi de izvoare, raurile micilor vietuitoare urmeaza acelasi drum, atrase de locul magic al nuntii: "Mii de fluturi mici albastrii, mii de roiuri de albine / Curg in rauri sclipitoare peste flori de miere pline, / Umplu aerul varatic de mireasma si racoare / A popoarelor de muste sarbatori murmuitoare ".
Prin personificare, poetul umanizeaza natura, sugerand ideea participarii acesteia la emotia tinerilor indragostiti. Astfel, copacii "poarta-sufletele sub coaja... ce suspina", izvoarele "suspina", "sar cu harnici unde", florile "tremur", "luna zace". Toate acestea alcatuiesc "mandra glasuire a padurii de argint". Se observa predilectia poetului pentru epitetul antepus ("mandrul intuneric", "mandra glasuire ").
In acest tablou de natura, poetul desluseste culori, forme si sunete pe care le reda cu ajutorul epitetelor si al personificarilor. Imaginile vizuale, auditive, olfactive si tactile se impletesc cu imaginile motorii. Miscarea este sugerata prin intermediul verbului, ca mijloc gramatical: "florile tremur", "izvoarele trec... si coboara", apa "sare-n bulgari fluizi", lumea gazelor marunte "curge-n rauri". Miscarea inseamna actiune, iar actiunea inseamna viata, vitalitate. De aceea verbul "zace" din versul "in cuibar rotind de ape peste care luna zace" nu include notiunea de boala, ci ilustreaza ideea de pace, de liniste, de contopire prin vis cu tot ceea ce este injur.
Nu numai verbul, ci si metaforele sugereaza in chip ideal miscarea. "Cuibar rotind de ape " inseamna vartej de apa, dar pentru a contura mai bine imaginea si pentru a sugera miscarea si stralucirea vartejului, poetul a adaugat cuvantului "cuibar" expresia "rotind de ape". "Bulgarii fluizi", tot o metafora, arata cum apare apa în caderea ei.
|
|
