|
Acasa » REFERATE » DESTEAPTA-TE, ROMANE REFERAT
DESTEAPTA-TE, ROMANE REFERAT
Imnul "Desteapta-te, romane!" de Andrei Muresanu
"Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,/ In care te-adânciră barbarii de tirani!/ Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,/ La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!/ Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume/ Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,/ Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume /Triumfători în lupte, un nume de Traian!/Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,/ Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,/ Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,/ „Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi./ Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină, /Deviza-i libertate şi scopul ei prea sânt, /Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, /Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!/"
Apartenenta operei la genul liric, specia literara imn.
Andrei Muresanu [1816-1863] este un poet pasoptist din Ardeal, care a creat poezia "Un rasunet", devenita imnul revolutiei de la 1848. Poezia a aparut, alaturi de "Proclamatia de la Islaz" într-una din primele reviste culturale ale românilor, intitulata sugestiv "Foaie pentru minte, inima si literatura", în numarul din 21 iunie 1848.
Titlul poeziei a fost schimbat ulterior, preluând o parte din primul vers, în "Desteapta-te, române" si a fost cântat pe o muzica a lui Anton Pann la manifestarea Marii Uniri de pe Câmpia Libertatii din Alba Iuiia, la 1 decembrie 1918. Dupa Revolutia româna din 1989 poezia devine imnul national al României, pastrând textul lui Andrei Muresanu si muzica lui Anton Pann.
"Imnul national este un cântec patriotic adoptat de natiunea unei tari pentru a fi intonat în cadrul unor ceremonii publice nationale si internationale".
Titlul este format dintr-un verb la imperativ, "desteapta-te" si un substantiv în vocativ, "române", urmate de semnul exclamarii si exprima un îndemn hotarât adresat tuturor românilor de a se trezi la lupta împotriva tiraniei si a tuturor dusmanilor tarii, precum si pentru apararea libertatii si independentei nationale.
Structura, semnificatii, limbaj artistic.
Poezia "Desteapta-te, române!" de Andrei Muresanu este alcatuita din unsprezece strofe de câte patru versuri fiecare.
In cuprinsul poeziei se manifesta o însiruire de îndemnuri, toate, având ca principala modalitate de exprimare verbe la imperativ, implicând si adresare directa catre neamul românesc, idee conturata prin vocativul "române", care are valoare de sinecdoca, deoarece prin acest substantiv se subîntelege toata colectivitatea nationala [sinecdoca este figura de stil care consta în folosirea întregului în locul partii componente sau a particularului în locul generalului; aici prin "român" se subîntelege toata natiunea româna, trecuta, prezenta si viitoare - n.n.].
Prima strofa reia titlul, îndemnând pe toti românii la desteptare nationala, la eliberare de sub tiranie, încurajându-i totodata sa-si construiasca o alta soarta, mai buna, mai frumoasa, pe care s-o invidieze pâna si dusmanii:
"Desteapta-te. române, din somnul cel de moarte, / în care te-adâncira barbarii de tirani! / Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte, / La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!".
Fermitatea tonului prin care românii sunt impulsionati sa-si croiasca o viata demna - "Acum ori niciodata" - se continua si în strofa a doua, poetul adaugând argumentul originii poporului român. Mândria de a fi urmasi ai romanilor este exprimata prin faima de care se bucura si astazi ginta latina: "Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume,/ Triumfator în lupte, un nume de Traian!".
Strofa a treia. Vitejia romanilor se regaseste în sângele fiecarui român, idee exprimata prin comparatii - "Cum stau ca brazi în munte vonici sute de mii", "si sar ca lupi în stâne" -urmate de o enumeratie care sugereaza unitatea întregului popor: "Batrâni, barbati, juni, tineri, din munti si din câmpii!".
Strofa a patra începe printr-o invocatie retorica adresata direct eroicelor figuri istorice ale neamului, care pot vedea ca românii sunt demni urmasi ai luptei lor de independenta si libertate nationala. Indemnul este exprimat prin verbul la imperativ, "priviti" si prin enumerarea unor domnitori exemplari, "Mihai, Stefan, Corvine", ca simboluri ale celor trei provincii românesti - Tara Româneasca, Moldova, Transilvania. Curajul si spiritul lor de sacrificiu s-a transmis generatiilor urmatoare, însetate, la rândul lor, de libertatea si independenta tarii: "Viata-n libertate, ori moarte! striga toti".
Idealul de unire a tuturor românilor este exprimat în strofa a cincea, prin doua simboluri sugestive - "Milcov si Carpati" -si prin juramântul pe care acestia îl fac în numele libertatii întregii natiuni: "Dar noi, patrunsi la suflet de sânta libertate, / Juram ca vom da mâna, sa fim pururea frati!".
In urmatoarele doua strofe se compune imaginea patriei prin metafora personiftcatoare "O mama vaduvita", sugerând ideea ca nerealizarea unitatii nationale este dureroasa si tara cere sprijinul fiilor ei, rostind în acelasi timp o imprecatie, împotriva tradatorilor: "Si blastama cu lacrimi în ochi pe orisicare / In astfel de pericol s-ar face vânzatori!".
Blestemul continua în strofa a saptea, în care, tara, personificata, invoca urgiile naturii care sa se abata asupra lasilor, atunci când patria trebuie aparata: "De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa, / Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, / Când Patria sau mama, cu inima duioasa, / Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!".
Strofele a opta si a noua aduc în memoria românilor asuprirea otomana, exprimata prin sinecdoca metaforica "iataganul barbarei Semilune" ce a provocat suferinte si chinuri atâtor generatii. Românii jura sa nu mai îndure niciodata tirania nimanui, fiind constienti ca oricând tara este pândita de primejdii, între care aceea de a-i fi rapita limba stramoseasca. Ideile sunt exprimate prin interogatii retorice, încarcate de revolta: "N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui robie, / Al carui jug din secuii ca vitele-l purtam?".
Penultima strofa exprima o adresare directa catre "Români din patru unghiuri", cu aceeasi fermitate de la începutul poeziei, "acum ori niciodata", îndemnând la unire în "cuget" si în "simtiri". Neamul românesc are datoria de a aduce la cunostinta întregii lumi faptul ca teritoriul tarii a fost ciuntit prin siretenie si intrigi politice: "Strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata, / Prin intriga si sila, viclene uneltiri!". Indemnurile din aceasta strofa sunt realizate prin substantivul la vocativ -"români" - si verbele la imperativ - "uniti-va" si "strigati".
Ultima strofa se adreseaza preotilor, parintii spirituali ai românilor, pe care autorul îi îndeamna, prin vocativul "Preoti", la lupta pentru libertatea poporului si a tarii, care este sfânta: "Preoti, cu crucea-n frunte! caci oastea e crestina, / Deviza-i libertatea si scopul ei prea sfânt". O alta idee ce se desprinde din aceste versuri este aceea ca neamul românesc este crestin, credinta lor în Dumnezeu fiind ilustrata prin metafora "oastea e crestina". Ultimele doua versuri ale poeziei exprima ideea sacrificiului suprem pe care românii sunt capabili sa-l faca din dragoste pentru pamântul strabun, pentru patria si poporul lor: "Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina, / Decât sa fim sclavi iarasi în vechiul nost-pamânt!". De aici se desprind sugestiv si principalele trasaturi care caracterizeaza neamul românesc: curajul, setea de libertate si demnitate nationala, spiritul de sacrificiu, dragostea de neam si tara, mândria de a fi român.
De remarcat în aceasta poezie este tonul solemn si retoric, ilustrat si prin semnele de exclamare asezate la sfârsitul strofelor, sugerând imperativ datoria românilor de a-si apara tara si poporul, de a lupta mereu pentru libertate si demnitate nationala.
Prozodia. Versurile sunt lungi, masura fiind de 13-14 silabe, rima este încrucisata, iar ritmul iambic.
Poezia "Desteapta-te, române!" are evidente calitati de imn, constituindu-se într-un adevarat manifest ce militeaza pentru unitatea si independenta poporului român si a tarii, fapt remarcat de Nicolae Balcescu, care-a numit-o "Marseilleza românilor".
|
|
